EFLÚVIU efluvii s. n. 1. Emanatzie a unor corpuri perceptibila cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent flux fluid. 2. Descarcare electrica autonoma de slaba luminozitate neinsotzita de zgomot sau caldura intre electrozii aflatzi la o tensiune inalta. 3. Defect sub forma unor linii subtziri in evantai care apare la developare pe o pelicula cinematografica. Din fr. effluve lat. effluvium.

eflúviu sn [At: ANTONESCU D. / P: ~viu / Pl: ~i (inv) ~ve / E: fr effluve] 1 Degajare de gaze de vapori de unde etc. produsa de diferite corpuri perceptibila cu ajutorul simtzurilor. 2 (Ccr) Ceea ce se degaja din diferite corpuri Si: miasma miros parfum. 3 (Fig) Fluid. 4 (Fig; rar) Impuls. 5 Descarcare electrica de slaba luminozitate neinsotzita de zgomot sau de caldura intre electrozii aflatzi la o tensiune inalta. 6 Defect sub forma unor linii subtziri in evantai care apar pe o pelicula cinematografica.

EFLÚVIU efluvii s. n. 1. Emanatzie gazoasa produsa de diferite corpuri perceptibila cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent flux fluid. 2. Descarcare electrica de slaba luminozitate neinsotzita de zgomot sau caldura intre electrozii aflatzi la o tensiune inalta. 3. Defect sub forma unor linii subtziri in evantai care apar pe o pelicula cinematografica. Din fr. effluve lat. effluvium.

EFLÚVIU efluvii s. n. Emanatzie gazoasa produsa de diferite corpuri perceptibila mai ales cu ajutorul mirosului. Flacoane de parfum de mult golite shi din care sau volatilizat de mult shi efluviile contzinutului. V. ROM. noiembrie 1953 334. ♦ Fig. Curent. Efluvii calde mi senaltzan vine. CAMIL PETRESCU V. 90. In scaunul scund shi incomod... se simtzea abandonat impresurat de efluvii glaciale shi ostile k un bolnav care shia pierdut curajul in ajunul operatziei decisive. C. PETRESCU O. P. I 115.

EFLÚVIU s.n. 1. Emanatzie a unor corpuri; emanatzie electrica magnetica. 2. (Fig.) Curent flux. 3. Defect sub forma unor linii subtziri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare datorita unei derulari prea rapide cand pelicula se incarca electric. [Pron. viu. / cf. it. effluvio lat. effluvium].

EFLÚVIU s. n. 1. emanatzie gazoasa a unor corpuri; emanatzie electrica sau magnetica. ◊ (fig.) curent flux fluid suflu. 2. descarcare electrica de slaba luminozitate in jurul electrozilor aflatzi la o tensiune inalta. 3. defect sub forma unor linii subtziri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare datorita unei derulari prea rapide cand pelicula se incarca electrostatic. (< fr. effluve lat. effluvium)

EFLÚVIU ~i n. Emanatzie de gaze perceputa cu ajutorul mirosului. [Sil. efluviu] /<fr. effluve lat. effluvium

efluviu n. 1. fluid invizibil ce se degajeaza din corpuri: efluvii de gaz; 2. exalatziuni nesanatoase din baltzi; efluvii magnetice pretinse emanatziuni ale fluidului magnetic.

*eflúviŭ n. (lat. effluvium. V. fluviŭ). Fluid emanatziune invizibila care ĭese din corpu omuluĭ shi animalelor shi in general din corpurile organizate. Exhalatziunĭ insalubre din baltzĭ. Fig. Emanatziune fluida presupusa careĭa i se atribue oarecare influentze morale: efluviŭ ochilor cuĭva. Efluviŭ electric descarcare electrica care se manifesta pintr’un flux de electricitate putzin luminos orĭ chear obscur.

eflúviu [viu pron. vĭu] (eflu) s. n. art. eflúviul; pl. eflúvii art. eflúviile (vii)

eflúviu s. n. (sil. flu) → fluviu

efluviu

EFLÚVIU s. emanatzie. (Se simte in aer un ~ specific.)

EFLUVIU s. emanatzie. (Se simte in aer un ~ specific.)