abia av [At: DOSOFTEI V. S. februarie 91/2 / V: ~i^[1] ~ie ~bea / E: lat ad vix] 1 De (foarte) putzin timp Si: tocmai. 2 (Ilav) De ~ Cu greu. corectata

abiá adv. 1 (modal) Cu greutate; anevoie. Abia merge. ♦ Cu nerabdare. Abia ashtept clipa cand voi pleca. 2 (temporal) De foarte putzin timp. Abia a venit shi pleaca iarashi. ♦ Tocmai nu mai inainte de... Abia sa indepartat shi turnul sa prabushit. ♦ Chiar atunci; numai in momentul acela. La vazut mai bine abia cand sa apropiat. 3 (cantitativ intensiv) Foarte putzin aproape deloc. Abia se aude. 4 Cel putzin; macar barem. SHia intrerupt drumul; abia se va mai odihni. 5 Numai doar. Mergea abia de o ora shi mai avea inca drum lung. • /lat. ad vix.

ABIÁ adv. 1. (Cu sens modal) Cu greu anevoie. Abia respir. ◊ Ishi strigau asha de departe incit uneori abia se mai auzeau BASSARABESCU V. 8. ◊ (intarit prin repetare) Hainai maturind pamintul [copilul] shio tirashteabiaabia; Cinci k el incap in ea Sa mai bata soro vintul Daco vrea! COSHBUC P. I 224. 2. (Cu sens cantitativ) Foarte putzin aproape de loc. Vremea era caldutza shi abia adia vintul. SADOVEANU B. 20. Pe luciul lin [al apei] sa stirnit un fior abia vazut. SADOVEANU N. F. 99. ◊ (intarit prin prep. «de») Cind erau sa se lase in jos [FatFrumos calare pe calul inaripat]... dabia dabia atinse cu piciorul virful unui copaci shi dodata toata padurea se puse in mishcare. ISPIRESCU L. 7. 3. (Cu sens temporal) De foarte putzina vreme. V tocmai. Abia mam sculat SHi acuma pe roua Trifoiul e bun de taiat. BENIUC V. 138. Tata... abia se intorsese de la treburile lui inginereshti. SADOVEANU N. F. 5. Subit sub agilul penel Podoaba abia capatata Rasare pe pinza la fel Deai crede k e reflectata. ANGHELIOSIF C. M. U 33. ◊ (Intarit prin prep. «de») De abia apucasem a adormi shi un vis fantastic veni. NEGRUZZI S. I 60. ◊ (Introduce o prepozitzie cu actziunea imediat precedenta fatza de corelata ei) De indata ce numai ce. SHi abia pleca batrinul... Ce mai freamat ce mai zbucium! EMINESCU O. I 147. [Baba] abia zice shi deodata Valea muntele vuiesc. ALECSANDRI P. A. 40. ◊ (Precedind adverbe shi propozitzii temporale arata k actziunea din propozitzia respectiva se realizeaza cu intirziere cu greutate) Numai in acest moment. Glasurile ce strigau «minte! minte!» il izbeau... abia acum cu shfichiul lor de dispretz. DUMITRIU B. F. 34. 4. (Cu sens consecutivfinal) Cel putzin macar barem doar. Lasal sa plece; abia nu neo mai supara cit vorba lui. ◊ Hai shi tu cu mine... deabia tei mai incalzi mergind la drum. CREANGA P. 241. Pronuntzat: abia.

ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte putzin aproape de loc. Abia adia vantul (SADOVEANU). 3. De foarte putzina vreme; tocmai. ♦ De indata ce; numai ce. Abia zice shi deodata Valea muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... il izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel putzin; macar barem. Hai shi tu... deabia tei mai incalzi mergand (CREANGA). Lat. advix.

abiá adv. 1. Cu greu anevoie. 2. Foarte putzin; de foarte putzina vreme.

ABIÁ adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte putzin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte putzin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ dupa aceea. 5) Cel putzin; macar; barem. ~ se va astampara. [Sil. abia] /

abia adv. 1. anevoie cu greu: abia pot sta pe picioare; 2. cum pe data ce: abia s’a culcat shi a adormit. [Dial. abi = lat. AD VIX cu un a final amplificativ k in ashà].

abea av vz abia

abí av vz abia

abie av vz abia

abii av vz abia

abeá (ea dift. Mold.) abĭá (Munt.) abía (Olt.) abí (Serbia) shi abĭé (vechĭ) adv. (vsl. bg. abiĭe indata). Indata ce cum: abea s’a culcat shi a adormit. De putzin timp: abea plecase cind am sosit. Cu greŭ anevoie dificil: abea staŭ de osteneala (iron.) aceasta casa de buna ce e abea sta sa nu se darime!

abí abía abĭá shi abĭé V. abea.

abiá (bia) adv.

abiá adv. (sil. bia)

abia (2 sil.)

abia.

+abiaabia (desp. bia) adv.

ABIÁ adv. 1. doar numai tocmai (reg.) taman. (Raspunsul i vine ~ a doua zi.) 2. anevoie greu. (~ a scapat cu viatza.)

ABIA adv. 1. doar numai tocmai (reg.) taman. (Raspunsul i vine ~ in zori.) 2. anevoie greu. (~ a scapat cu viata.)

abiá adv. 1. De foarte putzina vreme tocmai (introduce o actziune care tocmai sa terminat). 2. Cu greu anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu Arhiv.. 109; Philippide Principii 91; Pushcariu 3; CandreaDens. 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess v. sp. abés avés v. port. tamalavés. A paragogic este normal cu functzii adv. cf. aci(ia) aiure(a) acole(a); este deci inutila explicatzia lui CandreaDens. care pleaca de la relatzii sintactice. Este greshita ipoteza k sar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). Din rom. provine sas. (d)abja.