ABIÁ adv. 1. (Cu sens modal) Cu greu anevoie. Abia respir. ◊ Ishi strigau asha de departe incit uneori abia se mai auzeau BASSARABESCU V. 8. ◊ (intarit prin repetare) Hainai maturind pamintul [copilul] shio tirashteabiaabia; Cinci k el incap in ea Sa mai bata soro vintul Daco vrea! COSHBUC P. I 224. 2. (Cu sens cantitativ) Foarte putzin aproape de loc. Vremea era caldutza shi abia adia vintul. SADOVEANU B. 20. Pe luciul lin [al apei] sa stirnit un fior abia vazut. SADOVEANU N. F. 99. ◊ (intarit prin prep. «de») Cind erau sa se lase in jos [FatFrumos calare pe calul inaripat]... dabia dabia atinse cu piciorul virful unui copaci shi dodata toata padurea se puse in mishcare. ISPIRESCU L. 7. 3. (Cu sens temporal) De foarte putzina vreme. V tocmai. Abia mam sculat SHi acuma pe roua Trifoiul e bun de taiat. BENIUC V. 138. Tata... abia se intorsese de la treburile lui inginereshti. SADOVEANU N. F. 5. Subit sub agilul penel Podoaba abia capatata Rasare pe pinza la fel Deai crede k e reflectata. ANGHELIOSIF C. M. U 33. ◊ (Intarit prin prep. «de») De abia apucasem a adormi shi un vis fantastic veni. NEGRUZZI S. I 60. ◊ (Introduce o prepozitzie cu actziunea imediat precedenta fatza de corelata ei) De indata ce numai ce. SHi abia pleca batrinul... Ce mai freamat ce mai zbucium! EMINESCU O. I 147. [Baba] abia zice shi deodata Valea muntele vuiesc. ALECSANDRI P. A. 40. ◊ (Precedind adverbe shi propozitzii temporale arata k actziunea din propozitzia respectiva se realizeaza cu intirziere cu greutate) Numai in acest moment. Glasurile ce strigau «minte! minte!» il izbeau... abia acum cu shfichiul lor de dispretz. DUMITRIU B. F. 34. 4. (Cu sens consecutivfinal) Cel putzin macar barem doar. Lasal sa plece; abia nu neo mai supara cit vorba lui. ◊ Hai shi tu cu mine... deabia tei mai incalzi mergind la drum. CREANGA P. 241. Pronuntzat: abia.