opțiuni
  • info

10 definiții pentru țârâitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRÂITÚRĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitúră s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.

ȚÂRÂITÚRĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitúră s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.

țârâitură sf [At: LUNGIANU, CL. 133 / V: (reg) ~rii~ / Pl: ~ri / E: țârâi1 + -itură] 1 Zgomot caracteristic produs de picurii de ploaie care cad în continuu Si: țârâială (10). 2 Sunet specific scos de unele insecte Si: sfârâitură, țâțâitură (1). 3 Sunet emis de un instrument muzical cu coarde Si: țârâială (9), țârâire (9), țârâit1 (9). 4 Numele unui dans popular.

ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.

ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.

țâriitură sf vz țârâitură

ȚÎRÎITÚRĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâitúrii; pl. țârâitúri

țârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. țârâitúrii; pl. țârâitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂRÂITÚRĂ s. țârâit, zbârnâit. (~ soneriei.) corectată

ȚÎRÎITURĂ s. țîrîit, zbîrnîit. (~ soneriei.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țârcâitúră, țârcâitúri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.

Intrare: țârâitură
țârâitură substantiv feminin
  • silabație: țâ-râ-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitură
  • țârâitura
plural
  • țârâituri
  • țârâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârâituri
  • țârâiturii
plural
  • țârâituri
  • țârâiturilor
vocativ singular —
plural —
țârcâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâitură
  • țârcâitura
plural
  • țârcâituri
  • țârcâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârcâituri
  • țârcâiturii
plural
  • țârcâituri
  • țârcâiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârâitură, țârâiturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a țârâi (1.); zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc.; țârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbârnâit țârâit
    • format_quote La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
    • format_quote Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.