10 definiții pentru țârâitură
Explicative DEX
ȚÂRÂITÚRĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitúră s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.
ȚÂRÂITÚRĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitúră s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țârâitură sf [At: LUNGIANU, CL. 133 / V: (reg) ~rii~ / Pl: ~ri / E: țârâi1 + -itură] 1 Zgomot caracteristic produs de picurii de ploaie care cad în continuu Si: țârâială (10). 2 Sunet specific scos de unele insecte Si: sfârâitură, țâțâitură (1). 3 Sunet emis de un instrument muzical cu coarde Si: țârâială (9), țârâire (9), țârâit1 (9). 4 Numele unui dans popular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țâriitură sf vz țârâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎITÚRĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâitúrii; pl. țârâitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. țârâitúrii; pl. țârâitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ȚÂRÂITÚRĂ s. țârâit, zbârnâit. (~ soneriei.) corectată
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎRÎITURĂ s. țîrîit, zbîrnîit. (~ soneriei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
țârcâitúră, țârcâitúri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: țâ-râ-i-tu-ră
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țârâitură, țârâiturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a țârâi (1.); zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc.; țârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
- Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138. DLRLC
-
etimologie:
- Țârâi (1.) + sufix -tură. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.