Definiția cu ID-ul 937829:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÎRÎITÚRĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.