învălurare sf [At: IORGA, N. R. B. 116 / Pl: ~rări / E: învălura] 1 Mișcare în valuri Si: agitare, ondulare. 2 (Fig) Revărsare în valuri. 3 (Ccr) Teren în formă de valuri.

ÎNVĂLURÁRE, învălurări, s. f. Acțiunea de a (se) învălura și rezultatul ei; ondulare; frămîntare, agitare.

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

văluri v vz vălura

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

VĂLURÍ vb. IV v. învălura.

A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri

A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri

învăluráre s. f., g.-d. art. învălurắrii; pl. învălurắri

învăluráre s. f., g.-d. art. învălurării; pl. învălurări

învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză

învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. și pl. învălureáză

ÎNVĂLURÁRE s. v. unduire.

ÎNVĂLURARE s. ondulare, unduire. (~ suprafeței unei ape.)

ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.

ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)