UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).

undui¹ vi [At: BARCIANU / V: ondoia, ~doi, ~doia, ~a / Pzi: ~esc / E: undă + -ui cf fr ondoyer] 1 vi (D. suprafața apelor) A face valuri Si: a unda (1). 2 vi (D. ape curgătoare) A curge șerpuind. 3 vi (Pan) A ondula. 4 vi (Pan) A forma (în mișcare) o linie ondulată Si: a șerpui. 5-6 vir (Pan; d. păr) A avea sau a face (în mișcare) unde.

undui² vt [At: CV 1952, nr. 1, 34 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A ierta.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă: undoí (EMINESCU, N. 48) vb. IV.

A UNDUÍ ~iéște 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui

A SE UNDUÍ se ~iéște intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui

unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).

ondoia v vz undui¹ corectată

ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).

*undoĭéz, V. undulez.

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă

unduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. unduiáscă

undui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, conj. unduiască)

UNDUÍ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vântul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbârli. (Suprafața apei se ~ de vânt.) 3. (fig.) a râura. (Părul îi ~.)

UNDUI vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vîntul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbîrli. (Suprafața apei se ~ de vînt.) 3. (fig.) a rîura. (Părul îi ~.)