unduire sf [At: EMINESCU O. I 141 / V: (inv) ~doiare ~doire / Pl: ~ri / E: undui¹] 1 Mishcare in unde a suprafetzelor apelor Si: (rar) unduiala (1). 2 Curgere sherpuita a unei ape Si: (rar) unduiala (2). 3 (Pan) Ondulare. 4 Formare (in mishcare) a unei linii sherpuitoare Si: (rar) unduiala (4). 5 (Fig) Mladiere a unui sunet sau a vocii Si: modulare (rar) unduiala (5).

UNDUÍRE unduiri s. f. Actziunea de a undui shi rezultatul ei; mishcare (sau iluzia unei mishcari) in valuri. Asfintzitul aprinde focurile sale rubinii in unduirile fluviului. SCINTEIA 1953 nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii catau departe peste unduirile domoale ale intinderii de pamint. V. ROM. augustseptembrie 1952 208. Pe trotuarul inca bolovanit cu unduiri de gheatza aluneca mereu cind pe un picior cind pe celalalt. CAMIL PETRESCU N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingash modelatzi aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU O. I 515. ♦ Modulare vibrare mladiere a unui sunet. [Glasul] a capatat pe urma o unduire trista. PAS Z. I 78. Variante: undoiáre (EMINESCU O. I 141) undoíre (SADOVEANU P. S. 207) unduiére (C. PETRESCU I. II 96) s. f.

UNDOIÁRE s. f. v. unduire.

UNDOÍRE s. f. v. unduire.

UNDUIÉRE s. f. v. unduire.

undoiare f. mishcare de undulatziune: fig. undoiarea unei inishti EM.

unduíre s. f. g.d. art. unduírii; pl. unduíri

unduíre s. f. g.d. art. unduírii; pl. unduíri

UNDUÍRE s. invalurare ondulare. (~ suprafetzei unei ape.)

UNDUIRE s. invalurare ondulare. (~ suprafetzei unei ape.)