UNDUÍRE unduiri s. f. Actziunea de a undui shi rezultatul ei; mishcare (sau iluzia unei mishcari) in valuri. Asfintzitul aprinde focurile sale rubinii in unduirile fluviului. SCINTEIA 1953 nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii catau departe peste unduirile domoale ale intinderii de pamint. V. ROM. augustseptembrie 1952 208. Pe trotuarul inca bolovanit cu unduiri de gheatza aluneca mereu cind pe un picior cind pe celalalt. CAMIL PETRESCU N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingash modelatzi aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU O. I 515. ♦ Modulare vibrare mladiere a unui sunet. [Glasul] a capatat pe urma o unduire trista. PAS Z. I 78. Variante: undoiáre (EMINESCU O. I 141) undoíre (SADOVEANU P. S. 207) unduiére (C. PETRESCU I. II 96) s. f.