21 de definiții pentru întremat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit. – V. întrema.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit. – V. întrema.

întremat1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~uri / E: întrema] (Pop) 1 Întremare (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-6 Întremare (4-6).

întremat2, ~ă a [At: PITIȘ, ȘCH., ap. DA ms / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrema] 1 (D. o armă) Pregătit pentru atac. 2 Înarmat. 3 Consolidat. 4 Voinic. 5-6 (D. oameni) Restabilit (după o boală). 7 Reîmbogățit în urma unei daune.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit, întărit. Băui pînă simții că am ucis setea... și, întremați, ne întoarserăm la stînă, și eu și Huțan. HOGAȘ, M. N. 201. Radu mîncă binișorse simți mai întremat. VLAHUȚĂ, O. A. 131.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.

A ÎNTREMÁ ~éz tranz. A face să se întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. /Orig. nec.

A SE ÎNTREMÁ mă ~éz intranz. A-și reveni după o boală; a recăpăta puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni. /Orig. nec.

întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].

întrám, întrắm, întrăméz și -eméz, a v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.

întreméz, V. întram.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întremá (a ~) vb., ind. prez. 3 întremeáză

întremá vb., ind. prez. 1 sg. întreméz, 3 sg. și pl. întremeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întreméze

întremez, -tremează 3, -tremat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREMÁT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)

ÎNTREMAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)

ÎNTREMÁ vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

ÎNTREMA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întremá (întreméz, întremát), vb.1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întremá, întremez, vb. refl. – A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri. – Et. nec. (DEX, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).

Intrare: întremat
întremat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematul
  • întrematu‑
  • ‑ntrematul
  • ‑ntrematu‑
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremata
  • ‑ntremata
plural
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremații
  • ‑ntremații
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematele
  • ‑ntrematele
genitiv-dativ singular
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematului
  • ‑ntrematului
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematei
  • ‑ntrematei
plural
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremaților
  • ‑ntremaților
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematelor
  • ‑ntrematelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrema, întremezverb

  • 1. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. DLRLC
    • format_quote Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. DLRLC
    • format_quote I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Tratamentul l-a întremat. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A se întări, a se consolida. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. DLRLC
      • format_quote tranzitiv D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
      • 1.1.1. A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. DLRLC
        • format_quote Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A pregăti, a ține gata de atac. DLRLC
    sinonime: pregăti
    • format_quote Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. DLRLC
    • format_quote figurat Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12. DLRLC
etimologie:

întremat, întremaadjectiv

  • 1. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băui pînă simții că am ucis setea... și, întremați, ne întoarserăm la stînă, și eu și Huțan. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
    • format_quote Radu mîncă binișor – se simți mai întremat. VLAHUȚĂ, O. A. 131. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrema DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.