ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit, întărit. Băui pînă simții că am ucis setea... și, întremați, ne întoarserăm la stînă, și eu și Huțan. HOGAȘ, M. N. 201. Radu mîncă binișor – se simți mai întremat. VLAHUȚĂ, O. A. 131.