ÎNJGHEBÁRE, înjghebări, s. f. Acțiunea de a înjgheba și rezultatul ei; înfiripare. – V. înjgheba.

înjghebare sf [At: DRĂGHICI, R. 78 / Pl: ~bări / E: înjgheba] (Pop) 1 Improvizare din materiale puține, întâmplătoare și disparate Si: înjghebat¹ (1), înjghebătură (1). 2 (Pgn) Construire. 3 Încropire (2).

ÎNJGHEBÁRE s. f. Acțiunea de a înjgheba și rezultatul ei; înfiripare. – V. înjgheba.

ÎNJGHEBÁRE s. f. Acțiunea de a înjgheba și rezultatul ei; alcătuire improvizată. Toți lucrau cu un zor nemaipomenit la înjghebarea unui sat model ce se înălța ca prin farmec. ANGHEL-IOSIF, C. L. 54. Robinson să afla adeseori în strîmtorire la înjghebarea lucrurilor de care ave trebuință. DRĂGHICI, R. 78.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghebez] – În + jgheab.

înjgheba vt [At: DDRF / Pzi: înjgheb, ~bez / E: în- + jgheab] (Pop) 1 A alcătui, a face ceva la repezeală improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate. 2 (Pgn) A construi. 3 A încropi (2). 4 A face rost de ceva.

ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb și înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva improvizînd din elemente întîmplătoare; a încropi. Acum se vedea că înjgheabă pereții laterali ai unei cutii. C. PETRESCU, Î. II 182. S-a hotărît să o lase în plata domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. REBREANU, R. I 150. Moșul aduse cîteva scînduri și înjghebă un pat. DUNĂREANU, CH. 27. Mai pe urmă și-a înjghebat și o căsuță. CREANGĂ, P. 139. ◊ Refl. Din loc în loc se înjghebau grupuri. GALAN, Z. R. 158. ♦ A constitui, a forma, a întemeia: S-a însurat și și-a înjghebat familie, cu nevastă, cu copii. STANCU, D. 47. ♦ (Cu privire la bani, la avere) A strînge, a aduna. Am să înjgheb și eu în vremea asta ceva bani. SADOVEANU, O. I 170.

A ÎNJGHEBÁ ~éz tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a sclipui; a închipui; a înfiripa; a improviza. 2) (averi) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a sclipui. 3) A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv. [Sil. în-jge-; Și înjgheb] /în + jgheab

înjghiebà v. 1. a uni laolaltă, a împreuna; 2. a strânge cu încetul: a înjghiebat un mic capital; 3. a forma treptat, a construi: și-a înjghiebat și o căsuță CR.; 4. fig. a se organiza. [Lit. a duce apa jghiabului la roata morii spre a o pune în mișcare, de unde noțiunea de a concentra: e o metaforă luată din tehnica morilor].

înjghéb și -éz, a -á v. tr. (d. jgheab. – Înjgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, încheĭ: a înjgheba bine bucățile uneĭ mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez încet-încet: a-țĭ înjgheba o căsuță, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înțolesc: după multă muncă, s’a înjghebat și el. – Rar în est și înjghebăluĭesc.^[1] V. încherb. corectată

!înjghebáre s. f., g.-d. art. înjghebắrii; pl. înjghebắri

înjghebáre s. f., g.-d. art. înjghebării

!înjghebá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjgheábă/înjghebeáză

înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/înjghéb, 3 sg. și pl. înjghebeáză/înjgheábă

ÎNJGHEBÁRE s. înfiripare. (~ a ceva în mare grabă.)

ÎNJGHEBARE s. înfiripare. (~ a ceva în mare grabă.)

ÎNJGHEBÁ vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

ÎNJGHEBA vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)