încetinire sf [At: PARHON, B. 133 / Pl: ~ri / E: încetini] 1 Scădere în viteză. 2 Scădere în intensitate. 3 Domolire. 4 Diminuare a ritmului unei activități. 5 Întârziere. 6 (Pex) Amânare.

ÎNCETINÍRE s. f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; micșorare (a vitezei etc.), potolire, domolire. Încetinirea pulsului.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei).

încetina v vz încetini

încetini [At: OLLĂNESCU, H. O. 53 / V: ~teni, (rar; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: încet] 1 vt(f) (C. i. lucruri în mișcare) A face să scadă din viteză. 2 vt A face să scadă din intensitate Si: a domoli. 3 vr A se face mai încet. 4 vt (Pex) A întârzia. 5 vt (Pex) A amâna.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).

ÎNCETINÁ vb. I v. încetini.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să fie (să meargă etc.) mai încet, a micșora (viteza, intensitatea etc.), a potoli, a domoli; p. ext. a întîrzia, a amîna. Mai spre inima satului, camionul își încetini goana și tractoriștii începură să cînte un cîntec de luptă, de-al muncitorilor. MIHALE, O. 465. ◊ Intranz. Încetini și trecu la pas prin gloată. DUMITRIU, N. 28. ◊ Fig. Cuvintele se răreau de la sine, încetinind ca niște care încărcate cu snopi de umbră și trase de niște boi cuminți. ARGHEZI, P. T. 136. – Variantă: încetiná (ARGHEZI, P. T. 118) vb. I.

A ÎNCETINÍ ~ésc tranz. A face să se desfășoare mai încet. ~ viteza. /Din încet

încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu.

încetiníre s. f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri

încetiníre s.f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri

încetiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 să încetineáscă

încetiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. și pl. încetineáscă

ÎNCETINÍRE s. 1. micșorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. v. domolire. 3. amânare, întârziere. (~ producerii unui fenomen.)

ÎNCETINIRE s. 1. micșorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. domolire, potolire. (~ fugii cuiva.) 3. amînare, întîrziere. (~ producerii unui fenomen.)

Încetinire ≠ accelerare

ÎNCETINÍ vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNCETINI vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 3. a amîna, a întîrzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,