opțiuni
  • info

19 definiții pentru împerechea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V: (Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche] 1 vr (Înv) A se despărți. 2 vr (Înv) A se învrăjbi. 3-4 vtr A (se) uni pentru a forma o pereche Si: a (se) asocia. 5 vt A potrivi perechile de animale în vederea montei. 6 vrr A săvârși actul sexual Si: a se împreuna.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und' s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărecheá vb. I.

A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea

A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea

împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

împărechea v vz împerechea

împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.

împerechéz, V. împărechez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd

împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd

împerechea (ind. prez. 3 sg. și pl. împerechează, 1 pl. împerechem, ger. împerechind)

împerechez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.

ÎMPERECHEA vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

împerechea vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea

Intrare: împerechea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împerechere
  • ‑mperechere
  • împerecheat
  • ‑mperecheat
  • împerecheatu‑
  • ‑mperecheatu‑
  • împerechind
  • ‑mperechind
  • împerechindu‑
  • ‑mperechindu‑
 singular plural
  • împerechează
  • ‑mperechează
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împerechez
  • ‑mperechez
 (să)
  • împerechez
  • ‑mperechez
  • împerecheam
  • ‑mperecheam
  • împerecheai
  • ‑mperecheai
  • împerecheasem
  • ‑mperecheasem
a II-a (tu)
  • împerechezi
  • ‑mperechezi
 (să)
  • împerechezi
  • ‑mperechezi
  • împerecheai
  • ‑mperecheai
  • împerecheași
  • ‑mperecheași
  • împerecheaseși
  • ‑mperecheaseși
a III-a (el, ea)
  • împerechează
  • ‑mperechează
 (să)
  • împerecheze
  • ‑mperecheze
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împereche
  • ‑mpereche
  • împerechease
  • ‑mperechease
plural I (noi)
  • împerechem
  • ‑mperechem
 (să)
  • împerechem
  • ‑mperechem
  • împerecheam
  • ‑mperecheam
  • împerechearăm
  • ‑mperechearăm
  • împerecheaserăm
  • ‑mperecheaserăm
  • împerecheasem
  • ‑mperecheasem
a II-a (voi)
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
 (să)
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
  • împerechearăți
  • ‑mperechearăți
  • împerecheaserăți
  • ‑mperecheaserăți
  • împerecheaseți
  • ‑mperecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • împerechează
  • ‑mperechează
 (să)
  • împerecheze
  • ‑mperecheze
  • împerecheau
  • ‑mperecheau
  • împerecheară
  • ‑mperecheară
  • împerecheaseră
  • ‑mperecheaseră
verb (VT208)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împărechere
  • ‑mpărechere
  • împărecheat
  • ‑mpărecheat
  • împărecheatu‑
  • ‑mpărecheatu‑
  • împărechind
  • ‑mpărechind
  • împărechindu‑
  • ‑mpărechindu‑
 singular plural
  • împărechează
  • ‑mpărechează
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărechez
  • ‑mpărechez
 (să)
  • împărechez
  • ‑mpărechez
  • împărecheam
  • ‑mpărecheam
  • împărecheai
  • ‑mpărecheai
  • împărecheasem
  • ‑mpărecheasem
a II-a (tu)
  • împărechezi
  • ‑mpărechezi
 (să)
  • împărechezi
  • ‑mpărechezi
  • împărecheai
  • ‑mpărecheai
  • împărecheași
  • ‑mpărecheași
  • împărecheaseși
  • ‑mpărecheaseși
a III-a (el, ea)
  • împărechează
  • ‑mpărechează
 (să)
  • împărecheze
  • ‑mpărecheze
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împăreche
  • ‑mpăreche
  • împărechease
  • ‑mpărechease
plural I (noi)
  • împărechem
  • ‑mpărechem
 (să)
  • împărechem
  • ‑mpărechem
  • împărecheam
  • ‑mpărecheam
  • împărechearăm
  • ‑mpărechearăm
  • împărecheaserăm
  • ‑mpărecheaserăm
  • împărecheasem
  • ‑mpărecheasem
a II-a (voi)
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
 (să)
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
  • împărechearăți
  • ‑mpărechearăți
  • împărecheaserăți
  • ‑mpărecheaserăți
  • împărecheaseți
  • ‑mpărecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • împărechează
  • ‑mpărechează
 (să)
  • împărecheze
  • ‑mpărecheze
  • împărecheau
  • ‑mpărecheau
  • împărecheară
  • ‑mpărecheară
  • împărecheaseră
  • ‑mpărecheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împerechea, împerechezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asocia uni împreuna antonime: desperechea
    • format_quote Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. DLRLC
  • 2. tranzitiv A potrivi perechile de animale în vederea montei. DEX '98 DEX '09
    • 2.1. reflexiv reciproc A săvârși actul sexual; a se împreuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împreuna
      • format_quote Und’ s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. DLRLC
etimologie:
  • În + pereche DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.