15 definitzii pentru desperechea
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESPERECHEÁ desperechez vb. I. Tranz. 1. A despartzi a desface doua elemente lucruri fiintze etc. care formeaza o pereche. 2. A scoate o parte dintro serie de lucruri care alcatuiesc o totalitate; a descompleta. Pref. des + [im]perechea.
desperechea vt [At: PONTBRIANT D. / Pzi: ~chez / E: des + (im)perechea] 1 A face doua obiecte de acelashi fel sa nu mai formeze o pereche Si: a despartzi. 2 (Pex) A descompleta un numar de lucruri care formeaza o serie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESPERECHEÁ desperechez vb. I. Tranz. 1. A despartzi a desface doua elemente lucruri fiintze etc. care formeaza o pereche. 2. A scoate o parte dintro serie de lucruri care alcatuiesc o totalitate; a descompleta. Des1 + [im]perechea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
DESPERECHEÁ desperechez vb. I. Tranz. 1. A despartzi a desface a dezbina doua elemente doua lucruri doua fiintze care formeaza impreuna o pereche. 2. A scoate o parte dintro serie de lucruri de acelashi fel; a descompleta. ◊ (Cu privire la bani; rar) Inadins nu shia desperecheat cele patru mii de lei. C. PETRESCU C. V. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A DESPERECHEÁ ~éz tranz. A face sa se desperecheze. /des + a [im]perechea
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE DESPERECHEÁ ma ~éz intranz. 1) A inceta de a mai forma o pereche; ashi pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des + a [im]perechea
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
desperecheà v. a face sa nu mai fie pereche a dezuni.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
desperechéz V. despa.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
desperecheá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. desperechéz 3 desperecheáza 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sa desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
desperecheá vb. ind. prez. 1 sg. desperechéz 3 sg. shi pl. desperecheáza 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. shi pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
desperechea (ind. prez. 3 sg. shi pl. desperecheaza 1 pl. desperechem ger. desperechind)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
desperechez chiaza 3 cheze 3 conj. chiam 1 imp. chere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESPERECHEA vb. a (se) descompleta.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A (se) desperechea ≠ a (se) imperechea
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT208) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
desperechea, desperechezverb
- 1. A despartzi a desface doua elemente lucruri fiintze etc. care formeaza o pereche. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desface despartzi dezbina antonime: imperechea
- 2. A scoate o parte dintro serie de lucruri care alcatuiesc o totalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descompleta
- Inadins nu shia desperecheat cele patru mii de lei. C. PETRESCU C. V. 29. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des + [im]perechea. DEX '09