zgarda sf [At: (cca 1684) IORGA S. D. V 383 / S shi: sg~ / Pl: zgarzi (irg) ~de shi (reg) ~duri / E: ns cf alb shkardhë] 1 Obiect (care consta intro curea lantz cerc de metal etc.) care se pune in jurul gatului unui animal (mai ales in jurul gatului unui caine) (de care se prinde un lantz o curea etc.) Si: (inv) prohaz. 2 (Rar; is) ~ de fortza Zgarda (1) care are pe partea interioara cuie mici shi ascutzite shi care se foloseshte la dresarea cainilor de vanatoare. 3 (Ila) Cu (sau fara) ~ Cu (sau fara) dependentza (politica). 4 (Ivr; ie) A fi cu ~ (sau ashi pune gatul in ~) A fi (sau a se pune) la dispozitzia cuiva. 5 (Rar; ie) A pune (sau a lega cu) ~ (cuiva sau pe cineva) A rapi (cuiva) libertatea. 6 (Arg; csnp) Guler (1). 7 (Ivp; adesea urmat de determinari introduse prin pp „de” rar „cu” care arata din ce se compune) Salba¹. 8 (Reg; ic) ~impiedecata Podoaba femeiasca confectzionata din galbeni shi margele care se poarta in jurul gatului. 9 (Reg) Fir de martzishor care fetele il leaga la gat sau la mana. 10 (Reg) Bucata de struna sau de sarma de aproximativ o jumatate de metru lungime care uneshte firul unditzei de carligul ei. 11 (Reg) Cureaua clopotului. 12 (Reg) Butoniera in relief facuta din atza care se trece in jurul nasturelui. 13 (Reg) Botnitza la vitzel. 14 (Reg) Muchie dintzata din shindrila care se pune in varful acoperishului unei case.

zgarda s.f. 1 Curea sau cerc de metal care se pune in jurul gitului la ciini (sau la alte animale) shi de care se fixeaza o curea un lantz etc. Sa nu prinda javra de zgarda shi so arunce pe fereastra vagonului cu lantzishor cu funda... cu tot? (G. M. ZAMF.). ♦ Ext. Cureaua lantzul cercul etc. din jurul gitului impreuna cu lantzul cureaua etc. cu care sint purtatzi ciinii (sau alte animale). Ia zgarda lui Rex din cuier shi dul afara! 2 (inv. pop.) Salba; colan shirag de pietre scumpe. Gitul i era sugrumat intro zgarda lata de mici margele (CAL.). • pl. zgarzi e (reg.) uri. /cuv. autoh.; cf. alb. shkardhë.

ZGÁRDA zgarzi s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune in jurul gatului la caini. 2. (Inv.) Salba colan shirag de pietre scumpe. Comp. alb. shkardhë.

ZGÁRDA zgarzi f. 1) Curea prevazuta cu o catarama (sau cu un cerc de metal) care se prinde in jurul gatului la caini shi de care se prinde lantzul sau o alta curea (pentru a fi legat sau purtat). * A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate in actziuni; a tzine in frau pe cineva. 2) Fire de obicei de lana rasucite care se prind in jurul gatului la unele animale (pentru a le recunoashte). 3) inv. Podoaba constand dintrun shirag (sau mai multe) de margele monede sau alte obiecte decorative purtata la gat de femei. [G.D. zgarzii] /Cuv. autoht.

zgárda f. pl. zgarzĭ (d. rom. vine alb. škardha zgrada shi rut. gárda podoaba. Cp. cu gherdan). Vechĭ. Azĭ Maram. Trans. Salba de margele saŭ de banĭ (rTP. 3 912 119). Azĭ. Ob. Curea (cu placĭ de metal) legata la gitu cinilor. Fig. Iron. Om cu zgarda om in dependentza cuĭva om inscris intr’un club politic. V. colan girlitza guler.

sgarda f. cerc la gatul cainilor. [Cf. gard].

zgárda s. f. g.d. art. zgắrzii; pl. zgarzi

zgárda s. f. g.d. art. zgarzii; pl. zgarzi

zgarda

ZGÁRDA s. (inv.) prohaz. (Ogar cu ~.)

ZGÁRDA s. v. colan colier salba shirag.

zgarda s. v. COLAN. COLIER. SALBA. SHIRAG.

ZGARDA s. (inv.) prohaz. (Ogar cu ~.)

ZGÁRDA zgarzi s. f. ~ (et. nec.; explicatziile prin mijlocirea lui gard ucr. garda = podoaba alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfacatoare; ucr. shi alb. par sa provina din rom.)

sgárda (ắrzi) s. f. 1. Salba colier. 2. Curea sau cerc de metal de la gitul ciinilor. 3. (Arg.) Cravata. Var. zgarda. Origine necunoscuta. Explicatziile prin gard (Geheeb 37) din rut. garda „podoaba” (Pushcariu Dacor. II 610) din alb. škardhë (cf. Rosetti II 122) sau din gherdan (Scriban) nu sint satisfacatoare. Rut. pare sa provina din rom. (Miklosich Wander. 20); acelashi lucru se poate spune shi despre cuvintul alb.

zgárda zgarzi s.f. Accesoriu vestimentar utilizat in trecut de femei; salba de margele: „Nicii trup dencingatoare / Nicii t’ept de zgarda mare” (TZiplea 1906: 480). „Fetele poarta salba din margele scumpe bani de argint shi mai rar bani de aur” (Barlea 1924: 474). Zgarda este o tzesatura de margele mici cu diferite ornamente care le poarta la gat fetele de la 23 ani shi pana shi babele (Banatzeanu 1965: 9092). Clasificare: zgarda tzesuta (se tzese cu urzeala shi beteala); zgarda anodata (are aspectul unei plase); zgarda cu fodra cu coltzi sau cu tzurgalai; zgarda scumpa este caracteristica portului popular maramureshean: „Este formata din 2030 de shiruri de diferite marimi din ce in ce mai lungi din margele de corali. Este o podoaba de veche traditzie foarte scumpa ajunge pana la pretzul unei perechi de boi; este nelipsita de la costumul de mireasa fiind purtata shi in zilele de sarbatoare atat de fete cat shi de neveste. Coralii provin din Danemarca iar din sec. XVIXVII din Marea Adriatica” (Banatzeanu 1965: 124125). Cf. alb. shkardhë (DLRM DEX MDA); cuvant autohton (Russu Rosetti) cf. alb. shkardhë din i.e. *skard > rad. *(s)ker „a intoarce a rasuci a indoi” (Russu 1970: 215). Cuv. rom. > ucr. garda „podoaba” (Miklosich cf. DER).

zgarda zgarzi s. f. cravata.