zapacire sf [At: HELIADE L. B. I 208/6 / Pl: ~ri / E: zapaci] 1 Pierdere (temporara) a judecatzii normale in fatza unei situatzii neashteptate dificile confuze din cauza unei emotzii a unei boli etc. Si: buimacire dezorientare (2) naucire tulburare. 2 (Inv) Intimidare. 3 (Ivr) Extravagantza (1).

zapacire sf. Actziunea de a (se) zapaci shi rezultatul ei. • pl. i. /v. zapaci.

ZAPACÍRE zapaciri s. f. Actziunea de a (se) zapaci; buimaceala ametzeala tulburare. Miemi paru deodata Maria speriata K striga shi la dinsa se da un lup turbat. Apuc in zapacire securea razimata De capatiiul nostru izbesc pe biata fata Care dormea in pace. BOLLIAC O. 105.

ZAPACÍRE zapaciri s. f. Actziunea de a (se) zapaci shi rezultatul ei; buimaceala naucire tulburare.

zapacíre s. f. g.d. art. zapacírii

zapacíre s. f. g.d. art. zapacírii

ZAPACÍRE s. 1. v. buimacire. 2. v. fastacire. 3. v. deranjare.

ZAPACIRE s. 1. buimacire naucire. (~ cuiva.) 2. fisticire incurcare. (~ unui copil.) 3. deranjare rascolire ravashire. (~ hirtiilor de pe masa.)

Zapacire ≠ dezmeticire