8 definitzii pentru naucire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

NAUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) nauci. [Pr.: nau] V. nauci.

NAUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) nauci. [Pr.: nau] V. nauci.

naucire sf [At: BIBLIA (1688) 2162/12 / P: nau~ / Pl: ~ri / E: nauci] 12 Nauceala (12).

NAUCÍRE s. f. Faptul de a nauci; buimacire uluire.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

naucíre (rar) s. f. g.d. art. naucírii

naucíre s. f. g.d. art. naucírii; pl. naucíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

NAUCÍRE s. 1. v. buimacire. 2. v. buimaceala.

NAUCIRE s. 1. buimacire zapacire. (~ cuiva.) 2. ametzeala buimaceala buimacire nauceala perplexitate zapaceala (inv. shi reg.) uluiala uluire (reg.) uimaceala (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehuiala. (Stare de ~.)

Intrare: naucire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naucire
  • naucirea
plural
  • nauciri
  • naucirile
genitiv-dativ singular
  • nauciri
  • naucirii
plural
  • nauciri
  • naucirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

naucire, naucirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi nauci DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.