8 definitzii pentru naucire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
NAUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) nauci. [Pr.: nau] V. nauci.
NAUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) nauci. [Pr.: nau] V. nauci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
naucire sf [At: BIBLIA (1688) 2162/12 / P: nau~ / Pl: ~ri / E: nauci] 12 Nauceala (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NAUCÍRE s. f. Faptul de a nauci; buimacire uluire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
naucíre (rar) s. f. g.d. art. naucírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
naucíre s. f. g.d. art. naucírii; pl. naucíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
NAUCÍRE s. 1. v. buimacire. 2. v. buimaceala.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
NAUCIRE s. 1. buimacire zapacire. (~ cuiva.) 2. ametzeala buimaceala buimacire nauceala perplexitate zapaceala (inv. shi reg.) uluiala uluire (reg.) uimaceala (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehuiala. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Naucire ≠ dezmeticire
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
naucire, naucirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) nauci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buimaceala buimacire uluire antonime: dezmeticire
etimologie:
- nauci DEX '98 DEX '09