AMETZEÁLA ametzeli s. f. Stare in care omul ishi pierde echilibrul din cauza unor tulburari circulatorii vestibulare etc. Ametzi + suf. eala.

ametzeala sf [At: NECULCE ap. LET. II 425/36 / Pl: ~tzeli ~tzele / E: ametzi + eala] 1 Turburare a echilibrului starii fizice a unei persoane (din cauza bolii a indispozitziei a emotziei) Si: ametzitura. 2 Pierdere (partziala shi de scurta durata) a cunoshtintzei Si: buimacire zapaceala. 3 (Inv) Congestie cerebrala. 4 Imbatare. 5 (Fig) Agitatzie. 6 Epilepsie. 7 (Reg; adesea is pentru peshti) Gogoshi otravite care se arunca in apa pentru a produce ametzirea peshtilor. 8 (Bot; ic ) ~laoilor sau cailor Rasfug (Chondrilla juncea).

AMETZEÁLA ametzeli s. f. Stare in care omul ishi pierde simtzul echilibrului. Ametzi + suf. eala.

AMETZEÁLA ametzeli s. f. 1. Stare de semileshin in care omul ishi pierde simtzul echilibrului shi are impresia k totul se clatina shi se invirteshte in jurul lui. Ii venea sa cada de ametzeala. BUJOR S. 122. Dumnezeu shtie cit a ramas el acolo pina sa dezmeticit din ametzeala cei veni cazind. ISPIRESCU L. 100. Unia dondaneau k nebunii pinai apuca ametzeala. CREANGA A. 84. Am strigat ieshind din ametzeala ce ma cuprinsese intru auzul barbarelor numiri a buchilor. NEGRUZZI S. I 9. Robinson... sau cuprins de o ametzeala cu greatza. DRAGHICI R. 9. 2. Fig. Pierderea stapinirii de sine sub influentza unei emotzii sau a unei impresii puternice; incredere exagerata in propriile sale fortze. Automultzumirea shi ametzeala de pe urma succeselor sint cu atit mai primejdioase cu cit sarcinile complicate care stau in fatza partidului cer o ridicare a nivelului intregii munci de partid shi de stat. GHEORGHIUDEJ I. DEM. 29.

AMETZEÁLA ametzeli s. f. Stare de semileshin in care omul ishi pierde simtzul echilibrului. Din ametzi + suf. eala.

AMETZEÁLA ~éli f. Stare patologica caracterizata prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.D. ametzelii] /a ametzi + suf. ~eala

ametzeala f. 1. stare bolnavicioasa cand toate par a se invarti in jurul nostru; 2. turburarea vederii de o lumina prea vie sau de vreun accident; 3. leshin.

ametzeála f. pl. elĭ. Stare bolnavicioasa in care tzi se pare k lucrurile se invirtesc shi care provine din invirtire din anemie din osteneala din bauturĭ alcoolice din fumat sh. a.: copiiĭ s’aŭ invirtit pina ce ĭa apucat ametzeala.

ametzeála s. f. g.d. art. ametzélii; pl. ametzéli

ametzeála s. f. g.d. art. ametzélii; pl. ametzéli

ametzeala

ametzeala tzeli.

AMETZEÁLA s. 1. (MED.) vertij vartej (inv.) scutura (A simtzit o ~.) 2. v. buimaceala.

AMETZEALA s. 1. (MED.) vertij virtej (inv.) scutura. (A simtzit o ~.) 2. buimaceala buimacire nauceala naucire perplexitate zapaceala (inv. shi reg.) uluiala uluire (reg.) uimaceala (Mold. Bucov. shi Transilv.) tehuiala. (O stare de ~.)