ZAMBRE s. f. pl. Boala a cailor care se manifesta prin inflamarea gingiilor shi prin ulceratzii dureroase in cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. shi fam.) A face zambre = a dori ceva foarte mult a ravni a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

zambre sfp [At: LB / V: zim~ (ivp) ~ri zimbri (reg) ~ble ~buri zabrele / E: ns cf zamba] 1 (Pop) Boala intalnita mai ales la cai (in special la cei tineri) care se manifesta prin aparitzia unor ulceratzii dureroase in cerul gurii shi prin inflamarea gingiilor Si: (reg) zabala (3). 2 (Pop; prc) Ulceratziile sau inflamatziile prin care se manifesta zambrea (1) Si: zalda (3). 3 (Pfm; ie) A face ~ A dori ceva foarte mult Si: a jindui (1) a ravni (1) a pofti. 4 (Reg; ie) Ai taia (cuiva) de ~ A nu satisface (cuiva) dorintzele poftele. 5 (Reg; iae; pex) A sanctziona pe cineva (cu intentzia de al corecta). 6 (Ivr) Inflamatzii sau ulceratzii ale membranei nazale a cailor. 7 (Ivr) Inflamatzii sau ulceratzii pe ugerul vitelor.

ZAMBRE s. f. pl. Boala a cailor care se manifesta prin inflamare a gingiilor shi prin ulceratzii dureroase in cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. shi fam.) A face zambre = a dori ceva foarte mult a ravni a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

ZAMBRE s. f. pl. Boala a cailor care se manifesta prin inflamarea gingiilor shi prin ulceratzii dureroase pe cerul gurii. ◊ Expr. A face zambre = (despre oameni) a dori ceva foarte mult a ravni. [Var.: zímbre s. f. pl.] Comp. pol. zabrze (< v. sl. zonbŭ „dinte”).

ZAMBRE f. pl. Boala a cailor manifestata prin inroshirea shi inflamarea cerului gurii shi prin aparitzia unor bubulitze dureroase pe gingii. * A face ~ a dori foarte mult; a jindui; a ravni. /cf. pol. zabrze

zambre f. pl. 1. umflatura gingiilor la cai (care i impiedica a manca): fig. a face zambre a dori cu ardoare un lucru (adesea fara al putea dobandi): nevestele cele tinere fac zambre shi trag acasa CR. [Slav. ZOBRŬ dinte].

zimbre sfp vz zambre

zimbri¹ sfp vz zambre

zimbre s.f. pl. v. zimbre.

zimbre s.f. pl. (med. vet.) Boala a cailor (tineri) care se manifesta prin inflamarea gingiilor shi prin ulceratzii dureroare in cerul gurii. ◊ Expr. (fam.) A face zimbre = a dori ceva foarte mult a rivni a jindui. Fac zimbre ashteptind sa fie poftitzi la masa (K. PETR.). • shi zimbre s.f. pl. /cf. zimba.

ZÍMBRE s. f. pl. v. zimbre.

ZÍMBRE s. f. pl. Boala de care sufera caii shi care se manifesta prin inflamarea gingiilor shi prin ulceratzii pe cerul gurii. ◊ Expr. (Despre oameni) A face zimbre = a dori ceva foarte mult a rivni a jindui dupa ceva. Faceai zimbre seara cu altzi copii; vazindui cum rup din mamaliga cit o roata de car. PAS Z. I 13. Nu li se parea cuviincios sa se uite in gura omului cind maninca nici sa creada k fac zimbre ashteptind sa fie poftitzi la masa. CAMIL PETRESCU O. II 194. Varianta: zímbre (CREANGA P. 116) s. f. pl.

zímbre f. pl. (ruda cu vsl. zombrŭ dinte; pol. zabry zimbre. V. zimbesc). Bubulitze care se fac in gura caluluĭ (shi altor vite) shi carel impedeca de a minca. (Poporu crede k acestea se fac atuncĭ cind calu vede k alt cal maninca ceva bun [orz ovas] shi ar pofti sa manince shi el dar n’are). Fig. A face zimbre a dori grozav sa aĭ ce are altu: baba facea zimbre (CL. 1910 544).

zambre s. f. pl.

zambre s. f. pl.

zambre pl.

zambre s.f. pl. (reg.) „Rana care o fac caii cei tineri la gingii”. In expr. a face zambre = a se uita cu jind la cineva; a ravni (Biltziu 2001): „Lasa zambre de belit / K tu ai drum de pornit” (Biltziu 2001: 303; Suciu). Cf. pol. zabrze (< sl. zonbǔ „dinte”) (DLRM DEX); din sl. zonbǔ (SHaineanu Scriban); cf. zamba jimba (MDA).

a face zambre expr. a face scandal.