ZAIAFÉT zaiafeturi s. n. (Pop. shi fam.) Chef mare (cu lautari); ospatz chiolhan. [Pr.: zaia. Var.: ziafét zaifét s. n.] Din tc. ziyāfet.

zaiafét sn [At: AMIRAS LET². III 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~ (inv; fam) ~ifét (inv) zaefét zafét zaifét zeafét zeefét zeifét ziafét ziiafét / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lautari) Si: chiolhan ospatz. 2 (Inv; irn) Bataie (1). 3 (Ivr; pcf) Bufet (2).

zaiafet s.n. (pop.; fam.) Petrecere chef mare (cu lautari). Acestuia i se nazarise sa faca zaiafet cu nevestele de boieri (PER.). • sil. zaia. pl. uri. shi ziafet zaifet s.n. /<tc. ziyāfet.

ZAIAFÉT zaiafeturi s. n. Chef mare (cu lautari); ospatz chiolhan. [Pr.: zaia. Var.: ziafét zaifét s. n.] Din tc. ziyäfet.

ZAIAFÉT zaiafeturi s. n. (Turcism) Petrecere (cu mincare bautura shi lautari); chef ospatz. Hai la Alvitza acasa! O sa fie zaiafet mare. STANCU D. 170. O alta trasura se opreshte peste drum. «Aha shiau adus mosafiri. Au zaiafet» shia spus tzatza Niculina foarte mirata. PAS Z. I 88. Trei zile shi trei noptzi da rindul fu veselie shi zaiafet in tot cuprinsul imparatziei de bucurie k scapat de zmeu. POPESCU B. II 80. Porunci numaidecit sa se intinda mese sa ospateze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet ce mai chiloman... ce mai cintece. SHEZ. XII 38. Variante: zaifét (M. I. CARAGIALE C. 24 G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 111 ALECSANDRI T. I 310) ziafét (CARAGIALE P. 83 GHICA S. A. 58 ALECSANDRI T. 1248) s. n.

ZAIAFÉT zaiafeturi s. n. Chef mare (cu lautari). [Var.: ziafét zaifét s. n.] Tc. ziyafet.

ZAIAFÉT ~uri n. Petrecere mare cu multzi oaspetzi shi cu lautari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

zaĭafét V. ziafet.

zafét sn vz zaiafet

zaifét sn vz zaiafet

zeafet sn vz zaiafet

zeefet sn vz zaiafet

zeifet sn vz zaiafet

ziafet sn vz zaiafet

ziiafet sn vz zaiafet

zaifet s.n. v. zaiafet.

ziafet s.n. v. zaiafet.

ZAIAFET s.n. (Mold.) Chef mare petrecere (cu lautari); banchet ospatz. Facind un zafet foarte frumos cu fel de fel de musici. PSEUDOAMIRAS. Mau poftit Namahrim sam faca a doi zi zaiafet. H 1771 88^r. Orice nunta sau zaiefet se facea trebuia sa marga. PSEUDOE. KOGALNICEANU; cf. NECULCE; H 1771 98^r; H 1779³ 77^r 81^r. Variante: zafet (PSEUDOAMIRAS) zaifet (H 1779² 77^r) zeiefet (NECULCE) ziefet (H 1771 98^r). Etimologie: tc. ziyafet. Cf. tefericie vigashag zabava zefchi.

zaifet n. V. ziafet: la nuntzi ce de mai zaifeturi! AL.

ziafet n. petrecere cu ospetze: dupa nunta alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET ospatz].

zaifét V. ziafet.

za(e)fét V. ziafet^[1]. modificata

zeefét V. ziafet.

ziafét n. pl. urĭ shi e (exact ziĭafet d. turc. ar. ziĭafet ospitalitate). Fam. Chef ospatz cu mare veselie. SHi zaĭafet. Vechĭ shi zaĭ zee zae shi zafet.

zaiafét (pop. fam.) (ia) s. n. pl. zaiaféturi

zaiafét s. n. (sil. ia) pl. zaiaféturi

zaiafet.

ZAIAFÉT s. v. benchetuiala chef ospatz petrecere praznic praznuire.

zaiafet s. v. BENCHETUIALA. CHEF. OSPATZ. PETRECERE. PRAZNIC. PRAZNUIRE.

ziafét (turi) s. n. Chef ospatz chiohan. Var. zai(a)fet. Mr. ziafete megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; SHeineanu II 389) cf. ngr. ζιαφέτι alb. bg. sb. ziafet.