VẤRSTĂ¹, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.

vârstă³ sf vz verstă

vârstă¹ sf [At: CORESI, EV. 35 / V: (pop) vrâs~, (reg) ~te, vâstră, vrâste, vrâstră / Pl: ~te / E: vsl връста] 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un moment din viața ei Si: etate (1), (îrg) timp, (înv) crescut¹ (41), vreme (50). 2 Numărul de ani (luni, zile) prin care se exprimă vârsta (1) Si: etate (2), (îrg) timp, (înv) crescut¹. 3 (Îs) Președinte de ~ Președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. 4 (Îs) Decan de ~ Titlu dat persoanei care a împlinit numărul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare în funcție în anumite corpuri constituite (asociații, colegii, instituții parlamentare etc.). 5 (Pgn; îas) Persoană care a împlinit numărul cel mai mare de ani într-o anumită comunitate. 6 (Îla) De aceeași ~ (cu ...) sau de-o ~ (cu ...), de ~ta (cuiva), (înv) într-o ~, (reg) o vrâstă Care are același număr de ani (sau de luni, de zile) (cu ...). 7 (Îla) Fără ~ Care are un număr de ani greu de determinat. 8 (Fig; îas) Nemuritor. 9 (Pan) Vechime (3). 10 (Spc) Număr de ani împliniți în funcție de care o persoană poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care se acordă anumite drepturi (civile, politice etc.). 11 (Înv; d. oameni; îla) Fără (sau nu) de ~ Minor. 12 (Îrg; d. oameni; îla) De (sau în ~ ) Care prin numărul anilor împliniți poate fi considerat apt pentru ceva. 13 (Spc; d. oameni; îal) Major. 14 (D. oameni; îla) În (sau, îrg, de) ~ sau (înv) în toată ~ Matur¹. 15 (Spc; d. oameni; îal) Bătrân (8). 16 (D. oameni; îla) Mai în (sau, înv, de) ~ Care a împlinit un număr mai mare de ani (decât altcineva). 17 (D. oameni; îal) Care aparține unei generații trecute de anii tinereții. 18 (Înv; îe) A veni la măsura ~tei sau a sosi (ori a aduce) la măsură de ~, a fi de măsura ~tei A depăși (sau a face să depășească) perioada adolescenței, devenind matur¹. 19 (Înv; îe) A avea ~ A fi matur¹. 20 Spor de ani trăiți (considerat ca factor al evoluției biologice). 21 (Îlav) (O dată) cu ~ta Pe măsura cumulării anilor trăiți. 22 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. 23 (Îs) ~ta critică Fiecare dintre perioadele de tranziție ale vieții omenești, corespunzătoare mai ales apariției sau încetării funcțiilor sexuale, caracterizate prin procese fiziologice și psihice complexe. 24 (Îs) ~ta a treia Perioadă a vieții omenești, care corespunde bătrâneții și care începe după pensionare. 25 (D. oameni; îla) Între două ~te Care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 26 (Înv; fig; îs) Floarea ~tei Tinerețe. 27-28 (Îljv) În floarea (sau, înv, în primăvara) ~tei (Care se află) în plină tinerețe. 29-30 (Îljv) În (toată) puterea ~tei sau (înv) în ~ta puterii, (reg) în ~ta vieții (Care se află) la etatea deplinelor capacități fizice (și intelectuale). 31-32 (Pex; îal) (Care este) în plină vigoare (1). 33 (Îvr) Statură. 34 Perioadă de timp în care societatea omenească are anumite trăsături caracteristice Si: epocă (1). 35 (Înv; îs) ~ta de mijloc Evul Mediu. 36 (Îs) ~ta de aur Perioadă (mitică) de înflorire și strălucire a vieții materiale și spirituale. 37 (Fig; îas) Perioada cea mai fericită, cea mai prosperă din viața cuiva. 38 (Îvr; îs) ~ de vreme Perioadă de timp. 39 (Șîs ~ geologică) Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. 40 (Ast; îs) ~ta lunii Numărul de zile trecute de la faza de lună nouă.

vârstă² sf [At: (a. 1770) ARHIVA, R. I. 344/13 / V: (pop) vrâs~ (Pl și: vrâște), (reg) ~tră, vâstră, vrâstră, zvârtă / Pl: ~te / E: srb vrsta] 1 (Reg) Vargă (34). 2 (Ban; Trs; mpl) Vopsea (vegetală). 3 (Ban; îf vrâstă) Fire de lână (colorată) sau de bumbac, cu care se brodează diferite obiecte de îmbrăcăminte. 4 (Olt) Jurubiță (de lână, de bumbac etc.). 5 (Mol; Buc; îf vrâstă) Fiecare dintre cercurile concentrice din trunchiul unui copac, care marchează anii de viață ai acestuia. 6 (Reg) Cută (la haină). 7 (Reg) Încrețitură pe piele Si: rid. 8 (Reg) Crestătură alungită și îngustă făcută în piatra alergătoare a morii. 9 (Ban; Trs) Rând (de pomi, de porumb etc.). 10 (Trs) Mănunchi (de flori) Si: (înv) vârstătură (1). 11 (Trs) Podoabă (constând într-un mănunchi de flori, de pene etc.) care se poartă mai ales la pălărie Si: (înv) vârstătură (2) Vz munună, pană¹, struț. 12 (Reg; pex; îf vâstră) Moț de pene (de pe capul unor păsări). 13 (Olt) Șuviță de păr. 14 (Reg; îc) ~ta-miresii Plantă nedefinită mai îndeaproape.

VẤRSTĂ¹, vấrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (Înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = evul mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.

VÂRSTĂ¹ ~e f. 1) Durată de timp socotită de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; etate. ◊ În ~ bătrân. Între două ~e nici tânăr, nici bătrân. În floarea ~ei tânăr. 2) Număr de ani care se cer pentru ca o persoană să fie supusă unor obligații sau să se bucure de anumite drepturi. ~ școlară. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epocă; ev. [G.-D. vârstei; Sil. vâr-stă] /<sl. vrusta

vârstă f. 1. durată obișnuită a vieții: (un nume) să treacă peste vârste și peste ani să sboare GR. AL.; 2. timp scurs dela naștere: omul e major dela vârsta de 21 ani; 3. epocă a vieții: cele patru vârste ale omului sunt: copilăria (0-15 ani), junețea (15-25 ani), maturitatea (25-55 ani) și bătrânețea; cele patru vârste ale lumii (vârsta de aur, de argint, de aramă și de fier), perioade poetice în răstimpul cărora se crede că oamenii au fost din ce în ce mai puțin virtuoși și mai puțin fericiți; vârsta de piatră, de bronz, de fier, epoce preistorice caracterizate prin uzul instrumentelor de piatră, apoi de bronz și în fine de fier; 4. bătrânețe: e un om în vârstă; 5. dungă, vargă. [Mold. vrăstă = slav. VRŬSTA, etate, rang, linie].

vrâstă¹ sf vz vârstă¹

vrâstă² sf vz vârstă²

vîrstă¹ s.f. 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. Unde era pe atunci, ce făcea, ce gîndea, ce vîrstă avea? (GAL.). ◊ Decan (sau președinte) de vîrstă = persoană care a împlinit numărul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare în funcție în anumite asociații, colegii (parlament, senat universitar etc.).* Loc.adj. De aceeași vîrstă (cu...) sau de-o vîrstă (cu...), de vîrsta (cuiva), (înv.) într-o vîrstă = care are același număr de ani (sau de luni, de zile) (cu...). Ionică era de vîrsta mea; amîndoi la un loc am fi împlinit douăzeci de ani (VLAH.). Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza, de vîrstă incertă. Femeia la care mă uit... e o cerșetoare, femeie fără vîrstă (ARGH.). În vîrstă = bătrîn. O damă în vîrstă... s-a-mpiedicat în rochie și a căzut pe șine (CAR.). ◊ Expr. A nu-și arăta vîrsta v. arăta. A înainta în vîrstă v. înainta. ♦ Timpul scurs de cînd există, de cînd durează, de cînd se menține ceva; vechime. Casele erau bătrîne de vîrstă, dar trainice și tinere-n ziduri (CAR.). 2 Număr de ani împliniți de către o persoană pentru care poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care i se acordă anumite drepturi (civile, politice etc.). Ajungeau feciorașii la vîrstă de ajutor în gospodărie (SADOV.). ◊ Loc.adj. (înv.) Fără (sau nu) de vîrstă = (despre tineri, copii) minor. Oricare fără de vrîstă va face vreo greșală... giudețul nu-l va certa (PRAV.). (înv., reg.) De (sau în) vîrstă = (despre oameni) care prin numărul anilor împliniți poate fi considerat apt pentru ceva; major. Mai în (sau, înv., de) vîrstă = (despre oameni) care a împlinit un număr mai mare de ani (decît altcineva); care aparține unei generații trecute de anii tinereții. Un contimporan mai în vîrstă de-al său... a enunțat aproximativ aceeași teorie (BLA.). ♦ Număr de ani trăiți (considerat ca factor al evoluției biologice). Avea un glas spart și aspru pe care vîrstă și rutina îl dau unor femei (PAPAD.). 3 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Din cruda-mi vîrstă, de cînd ochii am deschis,... Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos (ALEX.). ◊ Vîrsta a treia = perioadă a vieții omenești, care corespunde bătrâneții și care începe, de obicei, după pensionare. Vîrstă critică v. critic. Vîrstă fertilă v. fertil. Vîrstă fragedă v. fraged. ◊ Loc.adj. Între două vîrste = care nu este nici prea bătrîn, nici prea tînăr. S-a desprins din ceată un turc între două vîrste (STANCU). Δ Analog. O cultură minoră nu este... vîrsta copilărească a unei culturi (BLA.). ◊ Loc.adj., adv. În (toată) puterea vîrstei = matur; în plină vigoare. Erau oameni în puterea vîrstei, plini de hotărîre și de energie (GAL.). 4 Perioadă de timp în decursul căreia societatea omenească are anumite trăsături caracteristice; epocă. Din vremile trecute, în veacuri viitoare, Un nume să răsune, cu slavă-mpodobit, Să treacă peste vîrste și peste ani să zboare (ALEX.). ◊ Vîrsta fierului = epoca fierului. Vîrsta bronzului = epoca bronzului. Vîrsta de aur = (în antic.) perioadă (mitică) de înflorire și strălucire a vieții materiale și spirituale. A trecut demult vîrsta de aur, cînd alte sunete nu erau pe lume decît glasurile naturii generoase, acompaniate de ciobănașul arcadian pe un fluier cu două țevi de trestie (CAR.). (înv.) Vîrstă de mijloc = Evul Mediu. 5 (geol.; și vîrstă geologică) Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. • pl. -e. și (înv., reg.) vrîstă s.f. /<sl. veche връста.

VÎ́RSTĂ¹, vîrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani prin care se exprimă acest timp; etate. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36. Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45. E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. V. 243. Slujind cu credință... pînă la vîrstă de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139. Președinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui. ◊ Loc. adj. În vîrstă = bătrîn. Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26. Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453. Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr. Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37. După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza. Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Despre două sau mai multe persoane) De-o vîrstă = numărînd același număr de ani. Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270. În floarea vîrstei v. floare (I 1). 2. Etapă din viața unei ființe, caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la vremea ei, nu mai apucă, se trece. V. ROM. noiembrie 1950, 50. Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399. Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se poată bucura de anumite drepturi (civile sau politice). Nu votează pentru că n-are vîrsta. 4. (Învechit, în expr.) Vîrsta de mijloc = evul mediu. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36. – Variantă: (regional) vrîstă (ALECSANDRI, S. 95) s. f.

VRÎ́STĂ¹ s. f. v. vîrstă¹.

vârsta a dóua sint. s. (ironic) Vârsta adultă ◊ „Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format după vârsta a treia)

vârsta a tréia sint. s. (eufemism) Perioada de după pensionare, bătrânețe ◊ „A treia vârstă. Într-un buletin consacrat vârstei a treia, Organizația Mondială a Sănătății apreciază că numărul persoanelor în vârstă se va dubla până în anul 2000. În 1970 existau în lume 304 milioane de persoane în vârstă de peste 60 de ani.” R.l. 7 V 79 p. 6. ◊ „Noi, gerontologii români, considerăm că metoda esențială de întârziere a proceselor degenerative de vârstă și de evitare a fenomenelor morbide la vârsta a treia este profilaxia.” Cont. 16 VI 79 p. 7. ◊ „Am văzut doi indexați de vârsta a treia cumpărând [...] biscuiți «Eugenia» privatizați.” R.l. 18 V 93 p. 1 [var. a treia vârstă] (după fr. troisième îge; DMN 1966; DEX-S)

vî́rstă (vest) și vrî́stă (est) f., pl. e (vsl. vrŭsta, vrŭstŭ, sîrb. vrsta, etate; rus. verstá, verstă). 1. Etate, durata vĭețiĭ, timp trăit: vîrsta omuluĭ cuprinde copilăria, tinereța, bărbăția și bătrîneța. 2. Epocă a vĭețiĭ omuluĭ, a animalelor saŭ a lumiĭ: Matusalem a murit la vîrsta de 969 de anĭ (Biblia). A fi în vîrstă, a fi destul de bătrîn. A fi de vîrstă (Vechĭ), a fi de vîrsta cuvenită (de ex., major). Între doŭă vîrste, între tinereță și bătrîneță. Cele patru vîrste ale lumiĭ (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce legendare în timpu cărora se crede că oameniĭ aŭ fost din ce în ce maĭ răĭ șĭ maĭ nefericițĭ. Vîrsta de peatră, de bronz și de fer, treĭ epoce preistorice în care oameniĭ aŭ întrebuințat unelte de peatră, apoĭ de bronz și apoĭ de fer. 3. Dungă, vargă, linie (pe o suprafață): o pînză albă cu vîrste negre. 4. Trans. Pop. (și vîstră și zvîrtă). Buchet: vîrstă de florĭ. – În Olt. și vîrste, f. fără pl.

+vârstă (fără/în ~) loc. adj.

vấrstă¹ (etate) s. f., g.-d. art. vấrstei; pl. vấrste

vârstă (timp) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste

vârstă, -te.

vîrstă

VÂRSTĂ s. 1. etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)

VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.

vîrsta de mijloc s. v. EVUL MEDIU.

VÎRSTĂ s. 1. etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)

vîrstă (-te), s. f. – 1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).

vârstă (strat.), (engl.= age) unitate geocronologică al cărei echivalent cronostratigrafic este → etajul. (V.M.)

ANNO... AETATIS SUAE (lat.) în anul... vârstei mele – Formulă utilizată în inscripții funerare, pe tablouri etc.

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observația, nu vârsta, va aduce înțelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului înconjurător și a oamenilor dă cunoștințe și experiență care valorează mai mult decât anii trăiți.