EV evuri s. n. (Livr.) Perioada din istoria omenirii cu anumite trasaturi specifice. ◊ Evul Mediu = perioada din istoria omenirii cuprinsa intre Antichitate shi epoca moderna. [Pl. shi: (m.) evi] Din lat. aevum.

ev sn [At: MURESHANU P. 102/7 / Pl: ~uri shi (rar) ~i sm / E: lat aevum] 1 Perioada din istoria omenirii (sau a unui popor) ale carei limite conventzionale sunt determinate de mari evenimente. 2 (Prc) Epoca. 3 (Inv) Interval de timp de o suta de ani Si: veac secol Cf era. 4 (Is) ~ul mediu (rar) ~ul de mijloc (inv) ~ul median ~ul miez mediul ~ miezul ~ Perioada cuprinsa intre Antichitate shi timpurile moderne limitata in mod conventzional intre caderea Imperiului Roman de Apus (a. 476) shi luarea Constantinopolului de catre turci (a. 1453). 5 (Rar; is) ~ul vechi Antichitatea. 6 (Mpl) Eternitate. corectata

EV evuri s. n. (Livr.) Perioada din istoria omenirii cu anumite trasaturi specifice. ◊ Evul mediu = perioada din istoria omenirii cuprinsa intre antichitate shi epoca moderna. Din lat. aevum.

EV evuri s. n. (Livresc) Epoca era din istoria omenirii caracterizata prin anumite trasaturi care o deosebesc de altele. Caramizile calatoresc spre sate tot mai indepartate ducind o data cu ele temeliile unui nou ev in viatza tzaranilor: acela al locuintzelor de zid. BOGZA C. O. 227. Dupa viforul epocii contimporane copiii noshtri vor cunoashte un ev al pacii. SADOVEANU C. 39. Pentru dinshii razboiul insemna un eveniment prea indepartat mai mult abstract. Sfirshitul unei epoci shi inceputul unui alt ev cum sint delimitate capitolele in manualele de istorie. C. PETRESCU I. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orinduirea feudala shi ale carui limite conventzionale sint caderea Romei (anul 476) shi revolutzia franceza din 1789. Intre aceste doua fortze sociale de baza ale orinduirii feudale se desfashoara dea lungul intregului ev mediu o lupta invershunata. IST. R.P.R. 62.

EV s.n. Epoca era din istoria omenirii care se caracterizeaza prin trasaturi specifice. [< lat. aevum].

EV s. n. perioada din istoria omenirii care are trasaturi specifice. ◊ Evul mediu = perioada care tzine de la aparitzia modului de productzie feudal pana la inceputul dezvoltarii modului de productzie capitalist. (< lat. aevum)

EV évuri n. livr. Perioada mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trasaturi specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum

ev m. 1. secol: de cinzeci evi pe danshii s’a inchis al lor mormant BOL; 2. una din cele trei mari diviziuni ale istoriei universale: evulmediu.

*1) ev n. pl. urĭ (lat. aevum. V. etate etern). Mare diviziune a istoriiĭ (maĭ multe secule): evu mediŭ se intinde de la 495 pina la 1453 saŭ 1492. Acest cuvint a fost introdus de Germanu Kellner la 1688.

!ev (livr.) s. n. (rar) pl. evuri

ev (livr.) s. n. / s. m. pl. évuri / evi

ev s. n. pl. évuri

EV s. v. epoca era perioada.

ev s. v. EPOCA. ERA. PERIOADA.

ev (vi) s. m. Perioada din istoria omenirii cu anumite trasaturi specifice. Lat. aevum. Este imprumut neol. este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás Magyar Nyelvőr XXX 243. [art. 3215]

EV (< lat. aevum) s. n. Perioada din istoria omenirii. ◊ Evul Mediu = denumire conventzionala a perioadei din istoria omenirii cuprinsa intre Antichitate shi Epoca Moderna. Traditzional in Europa cuprinde perioada dintre caderea Imperiului Roman de Apus (476) shi dupa unele opinii cucerirea Constantinopolului (1453) respectiv descoperirea Americii (1492) sau revolutziile din TZarile de Jos (15661606) shi din Anglia (16421649).