EV evuri s. n. (Livresc) Epoca era din istoria omenirii caracterizata prin anumite trasaturi care o deosebesc de altele. Caramizile calatoresc spre sate tot mai indepartate ducind o data cu ele temeliile unui nou ev in viatza tzaranilor: acela al locuintzelor de zid. BOGZA C. O. 227. Dupa viforul epocii contimporane copiii noshtri vor cunoashte un ev al pacii. SADOVEANU C. 39. Pentru dinshii razboiul insemna un eveniment prea indepartat mai mult abstract. Sfirshitul unei epoci shi inceputul unui alt ev cum sint delimitate capitolele in manualele de istorie. C. PETRESCU I. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orinduirea feudala shi ale carui limite conventzionale sint caderea Romei (anul 476) shi revolutzia franceza din 1789. Intre aceste doua fortze sociale de baza ale orinduirii feudale se desfashoara dea lungul intregului ev mediu o lupta invershunata. IST. R.P.R. 62.