etate sf [At: TZICHINDEAL A. M. 53/9 / V: (reg) it~ / Pl: (rar) etatzi / E: lat aetas atis] 1 Timpul scurs de la nashterea unei fiintze pana la un anumit moment din viatza ei. 2 Numarul de ani (de luni de zile) prin care se exprima etatea (1) Si: varsta¹. 3 (Ila) In ~ Batran. 4 (Ila) Fara ~ A carui varsta nu se poate preciza. 5 (Ivr ila) In floarea etatzii Tanar. 6 Etapa din viatza unei fiintze caracterizata printro anumita faza de dezvoltare Si: varsta. 7 Numar de ani implinitzi fatza de care o persoana poate fi considerata apta pentru ceva in functzie de care se acorda anumite drepturi (civile politice etc.). 8 (Idt) Epoca.

ETÁTE s. f. Virsta. La etatea de douazeci de ani citise tot ce putuse gasi pe ici pe colea despre istoria noastra natzionala. GHICA S. A. 141. ◊ Loc. adj. In etate = in virsta batrin. Om in etate.

ETÁTE s.f. Varsta. ◊ In etate = batran. [< lat. aetas].

ETÁTE s. f. varsta. (< lat. aetas)

ETÁTE f. Durata de timp socotit de la nashterea unei fiintze pana la un anumit moment din viatza ei; varsta. ◊ In ~ in varsta; batran. [G.D. etatzii] /<lat. aetas ~atis

etate f. varsta.

*etáte f. (lat. áetas átis [din aevitas] d. aevum ev). Virsta durata a vĭetziĭ. Om in etate cam batrin in virsta. Exista shi intr’un doc. din 1687 in ArhO. 1924 149: fiind cu etatea trecuta in virsta batrinetzelor.

itate sf vz etate

etáte s. f. g.d. art. etắtzii

etáte s. f. g.d. art. etatzii

ETÁTE s. v. varsta.

ETATE s. virsta (inv. shi reg.) timp (inv.) crescut. (Ce ~ ai?)

etáte (etắtzi) s. f. Virsta. Lat. aetatem (sec. XIX).