19 definitzii pentru vrajba

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VRÁJBA vrajbe s. f. Dushmanie ura vrajmashie dezbinare zazanie; cearta. Din sl. vražĭda.

vrajba sf [At: COD. VOR2 ap. TDRG / Pl: ~be (pop) vrajbi / E: vsl вражьда] 1 Dushmanie (1). 2 Divergentza de opinii shi de interese intre membrii aceluiashi grup Si: dezbinare (3) (inv) vrajbie (3). 3 Stare conflictuala ireconciliabila intre doua sau mai multe persoane Si: (inv) vrajbie (4). 4 Cearta (1). 5 (Ie) A face (sau a baga pop a vari) ~ A provoca discordie. 6 (Iae) A urzi intrigi.

VRÁJBA vrajbe s. f. Dushmanie ura vrajmashie dezbinare zazanie; cearta. Din sl. vražĩda.

VRÁJBA vrajbe s. f. Cearta neintzelegere dushmanie dezbinare. V. vrajmashie. Tocmai cind se mai potoli vrajba sosi shi Pavel Tunsu cu o mutra jalnica de parcar fi venit de la un mort. REBREANU R. II 41. Cele rale sa se spele cele bune sa sadune; vrajba dintre noi sa piara shi neghina din ogoara. CREANGA A. 60. Sa vedetzi voi certe Lupte vrajbentre boieri Pentru scaun shi averi! ALECSANDRI P. II 107. ◊ Expr. A baga vrajba v. baga (II 3). Pl. shi: vrajbi. Varianta: vrájma (ISPIRESCU U. 2) s. f.

VRÁJBA ~e f. Atitudine dushmanoasa; vrajmashie; ura; ostilitate; dushmanie. *A fi in ~ cu cineva a fi in relatzii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semana (sau a baga) ~ a raspandi dushmanie. [G.D. vrajbei] /<sl. vražida

vrajba f. desbinare: vrajba dintre noi sa piara CR. [Slav. VRAJIBA inimicitzie].

vrájba f. pl. e shi vrajbĭ (vsl. vražĭda dushmanie confundat cu vražĭba magie vraja; ceh. vražba ura mortala. V. vrajmash). Dushmanie dezbinare rivalitate; era mare vrajba intre eĭ. In Munt. vest shi vrajma (Isp. 2 66).

vrajma f. vrajba (ISP.). [Varianta fonetica paralela cu vrajba].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vrájba s. f. g.d. art. vrájbei; pl. vrájbe

vrájba s. f. g.d. art. vrájbei; pl. vrájbe

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VRÁJBA s. 1. v. neintzelegere. 2. v. dushmanie.

VRAJBA s. 1. animozitate cearta conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza gilceava invrajbire litigiu neintzelegere zizanie (inv. shi pop.) price pricina sfada (pop. shi fam.) circota dihonie rik (pop.) hartza (inv. shi reg.) pricaz scirba toi (reg.) bucluc hira poanca sfadalie zoala (Mold. shi Transilv.) poara (Bucov. shi Transilv.) shcort (inv.) dezunire gilcevire imponcishare judetz neashezare neunire pira pricinuire pricire prigoana prigonire zavistie zurbava (grecism inv.) filonichie (fig.) ciocnire. (~ continua dintre doua persoane.) 2. animozitate discordie dushmanie invrajbire ostilitate pornire ura vrajmashie zizanie (livr.) inimicitzie (inv. shi pop.) price (pop. shi fam.) dihonie (pop.) pik (inv. shi reg.) cearta pizma pizmuire scirba (Mold.) poxie (inv.) mozavirie neprietenie patos scandala sfada uriciune vrajbie (latinism inv.) rancoare. (Ce e ~ asta neimblinzita intre voi?)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vrájba (ắjbi) s. f. Discordie dushmanie ura conflict gilceava. Var. vrajma. Sl. vražĭda (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 464; Tiktin; Conev 99) pentru schimbul de suf. cf. ceh. vražba pol. wrožba. Der. (in)vrajbi vb. (a dushmani); (in)vrajbitor adj. (instigator atzitzator); vrajbie s. f. (discordie; razbunare) inv.; vrajmash s. m. (dushman; adj. ostil) de la var. (dupa Tiktin in loc de *vrajbnash; dupa Candrea in loc de *vrajban < sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrajmashesc adj. (ostil); vrajmasheshte adv. (dushmaneshte cu ostilitate); vrajmashi (var. invrajmashi inv. vrajmashui) vb. (a dushmani a face gilceava); vrajmashie s. f. (dushmanie).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

vrájma vrájme s.f. (inv. shi reg.) V. vrajba.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a semana vrajba / zazanie expr. a invrajbi.

Intrare: vrajba
vrajba1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajba
  • vrajba
plural
  • vrajbe
  • vrajbele
genitiv-dativ singular
  • vrajbe
  • vrajbei
plural
  • vrajbe
  • vrajbelor
vocativ singular
plural
vrajba2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajba
  • vrajba
plural
  • vrajbi
  • vrajbile
genitiv-dativ singular
  • vrajbi
  • vrajbii
plural
  • vrajbi
  • vrajbilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajma
  • vrajma
plural
  • vrajme
  • vrajmele
genitiv-dativ singular
  • vrajme
  • vrajmei
plural
  • vrajme
  • vrajmelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vrajba, vrajbesubstantiv feminin

  • 1. Atitudine dushmanoasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tocmai cind se mai potoli vrajba sosi shi Pavel Tunsu cu o mutra jalnica de parcar fi venit de la un mort. REBREANU R. II 41. DLRLC
    • format_quote Cele rale sa se spele cele bune sa sadune; vrajba dintre noi sa piara shi neghina din ogoara. CREANGA A. 60. DLRLC
    • format_quote Sa vedetzi voi certe Lupte vrajbentre boieri Pentru scaun shi averi! ALECSANDRI P. II 107. DLRLC
    • chat_bubble A baga (?) (sau a semana) vrajba = a raspandi dushmanie. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A fi in vrajba cu cineva = a fi in relatzii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. NODEX
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.