VRÁJBA vrajbe s. f. Cearta neintzelegere dushmanie dezbinare. V. vrajmashie. Tocmai cind se mai potoli vrajba sosi shi Pavel Tunsu cu o mutra jalnica de parcar fi venit de la un mort. REBREANU R. II 41. Cele rale sa se spele cele bune sa sadune; vrajba dintre noi sa piara shi neghina din ogoara. CREANGA A. 60. Sa vedetzi voi certe Lupte vrajbentre boieri Pentru scaun shi averi! ALECSANDRI P. II 107. ◊ Expr. A baga vrajba v. baga (II 3). Pl. shi: vrajbi. Varianta: vrájma (ISPIRESCU U. 2) s. f.