8 definiții pentru vlăguit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. vlăgui.
vlăguit, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ăcu~ / Pl: ~iți, ~e / E: vlăgui] 1 (D. ființe) Epuizat de puteri (fizic sau moral) Si: extenuat2 (1), istovit. 2 (Mun; d. obiecte, unelte etc.) Uzat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vlăguit, -ă adj. (despre ființe) Care este obosit, ostenit, istovit, sleit de puteri. Mă simțeam deodată vlăguit, golit de viață... Mă clătinam cu o senzație de sfîrșeală (VOIC.). ◊ Analog. Rămurelele vlăguite mă plesneau peste ochi (REBR.). ◊ Ext. Muntele ozonizat îi întremează trupul vlăguit (PERP.). • pl. -ți, -te. /v. vlăgui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri – V. vlăgui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. Radu Comșa se întorcea pe același drum în trăsurile cu caii vlăguiți. C. PETRESCU, Î. II 145. Scot pupăza vlăguită de atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vlăguit a. stors de muncă: pupăza vlăguită după atâta sbucium CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VLĂGUÍT adj. 1. v. extenuat. 2. v. moleșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VLĂGUIT adj. 1. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.) 2. moleșit, muiat. (Se simte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vlăguit, vlăguităadjectiv
-
- Radu Comșa se întorcea pe același drum în trăsurile cu caii vlăguiți. C. PETRESCU, Î. II 145. DLRLC
- Scot pupăza vlăguită de atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
-
etimologie:
- vlăgui DEX '98 DEX '09