optziuni
  • info

10 definitzii pentru ostenit

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OSTENÍT A ostenitzi te adj. (Inv. shi pop.) Obosit trudit istovit extenuat. ♦ Care denota oboseala. V. osteni.

OSTENÍT A ostenitzi te adj. (Inv. shi pop.) Obosit trudit istovit extenuat. ♦ Care denota oboseala. V. osteni.

ostenit1 sn [At: PSALT. 43 / V: (irg) us~ / Pl: (rar) ~uri / E: osteni] (Inv) 1 Oprimare. 2 Oboseala. 3 Chin.

ostenit2 ~a a [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 15r/36 / V: (irg) ostan~ us~ / Pl: ~itzi ~e / E: osteni] (Ivp) 1 Obosit. 2 Care sa infaptuit cu multa munca cu truda. 3 Chinuit.

OSTENÍT A ostenitzi te adj. Patruns de oboseala; obosit istovit extenuat trudit. Ishi simtzea capul tulbure shi trupul ostenit. SADOVEANU O. IV 304. Petre insa dormea dus. Se dusese tirziu acasa shi atit de ostenit cum nu sa mai simtzit niciodata. REBREANU R. II 211. Ma privi... cu aerul unui om ostenit care ar avea in urma lui o viatza intreaga de sacrificii. VLAHUTZA O. A. 434. ◊ Fig. Scirtziie toamna din crengi ostenite Pe garduri batrine pe streshini de lemn. BACOVIA O. 18. Ostenita de atitea rele... imparatzia romana trebui sa caza. BALCESCU O. II 11. ♦ Care arata oboseala. Intro noapte de primavara sa auzit in inaltzimile albastre tinguirea ostenita a cocorilor C. PETRESCU A. 139. «Domnul» se uita la mine cu nishte ochi ostenitzi. DELAVRANCEA H. T. 94. Cind cu gene ostenite sara suflun luminare. EMINESCU O. I 130.

OSTENÍT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial pop. 1) v. A OSTENI shi A SE OSTENI. 2) (despre manifestari ale oamenilor sau despre partzi ale corpului lor) Care vadeshte lipsa de puteri de vigoare. Mers ~. Ochi ~tzi. /v. a (se) osteni

ostenit a. care simte osteneala.

ostanit ~a a vz ostenit1

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OSTENÍT adj. 1. v. obosit. 2. v. muncit.

OSTENIT adj. obosit. (Om tare ~.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ostenít a ostenitzi te adj. Obosit istovit. Din osteni.

Intrare: ostenit
ostenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenit
  • ostenitul
  • ostenitu‑
  • ostenita
  • ostenita
plural
  • ostenitzi
  • ostenitzii
  • ostenite
  • ostenitele
genitiv-dativ singular
  • ostenit
  • ostenitului
  • ostenite
  • ostenitei
plural
  • ostenitzi
  • ostenitzilor
  • ostenite
  • ostenitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ostenit, ostenitaadjectiv

  • 1. invechit popular Extenuat, istovit, muncit, obosit, trudit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: extenuat istovit muncit obosit trudit
    • format_quote Ishi simtzea capul tulbure shi trupul ostenit. SADOVEANU O. IV 304. DLRLC
    • format_quote Petre insa dormea dus. Se dusese tirziu acasa shi atit de ostenit cum nu sa mai simtzit niciodata. REBREANU R. II 211. DLRLC
    • format_quote Ma privi... cu aerul unui om ostenit care ar avea in urma lui o viatza intreaga de sacrificii. VLAHUTZA O. A. 434. DLRLC
    • format_quote figurat Scirtziie toamna din crengi ostenite Pe garduri batrine pe streshini de lemn. BACOVIA O. 18. DLRLC
    • format_quote figurat Ostenita de atitea rele... imparatzia romana trebui sa caza. BALCESCU O. II 11. DLRLC
    • 1.1. Care denota oboseala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Intro noapte de primavara sa auzit in inaltzimile albastre tinguirea ostenita a cocorilor. C. PETRESCU A. 139. DLRLC
      • format_quote «Domnul» se uita la mine cu nishte ochi ostenitzi. DELAVRANCEA H. T. 94. DLRLC
      • format_quote Cind cu gene ostenite sara suflun luminare. EMINESCU O. I 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi osteni DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.