trudit ~a [At: VARLAAM C. 45 / Pl: ~itzi ~e / E: trudi] 12 smf a (Pop) (Persoana) foarte obosita Si: extenuat ostenit. 3 a (Pop) Care exprima o mare oboseala Si: (pop) trudnic (4). 45 smf a (Pop) (Persoana) supusa la eforturi la munci grele Si: muncit (pop) trudnic (23). 6 a (Pop; rar; in forma negativa; ilav) Pe netrudite Fara efort. 7 a (Pop) Supus la necazuri shi la incercari grele Si: chinuit (pop) trudnic (5) (inv) trudos (2). 8 a (Reg; d. fiintze) Care este nerezistent Si: slab plapand.

TRUDÍT A truditzi te adj. Foarte obosit; ostenit din caleafara. Ospatasera putzintel shacuma trupurile trudite ar fi cerut hodina. SADOVEANU O. VII 63. Trudit apoi mam ashezat peo stinca La capatul calatoriei mele Se deschidea prapastia adinca. TOPIRCEANU B. 87. Se vede cum vine Carul cu boii truditzi pe culme shi scirtziie carul. COSHBUC P. II 63. Foarte trudit omul ishi incolaceshte bratzele pe masa shishi ashaza pe dinsele capul. CARAGIALE O. I 286. ◊ (Substantivat) Spre cei truditzi cu boare eu ma plec. COSHBUC P. I 289. ♦ Care exprima oboseala truda. Lasind cu lene o cautatura trudita shi intunecata peste tot cei cadean preajma. VLAHUTZA N. 127. Nu sauzea decit suflarea trudita a bolnavului. id. O. A. II 40. ♦ Chinuit supus la tot felul de necazuri shi incercari obosit ostenit. La voi alearga totdeauna Truditumi suflet sa senchine. GOGA P. 8. Cel mai mihnit suflet in trupul cel mai trudit. CARAGIALE O. III 234. ◊ (Substantivat) Nor mai jeli truditzii la praguri boiereshti: Ast an la fiecare din ei belshugul bate... Cu maldare de soare in suflet shin fereshti. DESHLIU G. 49.

TRUDÍT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. extenuat. 3. v. muncit. 4. v. obosit.

TRUDIT adj. 1. chinuit consumat framintat muncit necajit zbuciumat (reg.) canonit (inv.) necajitor. (Om ~.) 2. epuizat extenuat frint istovit prapadit rupt secat secatuit sfirshit sleit stors vlaguit zdrobit (Mold.) batojit (prin Munt.) tihobit (inv.) statut. (Sa intors ~ de la munca.)