optziuni
  • info

9 definitzii pentru vindicta

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VINDÍCTA vindicte s. f. (Livr.) Urmarire pedepsire razbunare a unei crime. Din fr. vindicte lat. vindicta.

vindicta sf [At: HELIADE O. I 383 / V: (inv) ven~ / Pl: ~te / E: lat vindicta fr vindicte] (Liv) 1 Urmarire shi pedepsire a unei gresheli a unei faradelegi a unei crime Si: razbunare. 2 (Is) ~ publica (sau rar populara) Dezaprobare prin care societatea condamna fapte socotite nedemne sau oameni care savarshesc astfel de fapte Si: oprobriu.

vindicta s.f. Urmarire pedepsire a unei gresheli a unei faradelegi; razbunare a unei crime. • pl. e. /<fr. vindicte lat. vindicta ae.

VINDÍCTA vindicte s. f. (Livr.) Urmarire pedepsire razbunare a unei crime. Din fr. vindicte lat. vindicta.[1]

  1. In limba latina vindicta insemna „aparare protectzie” apoi a desemnat un anume mod de eliberare (din sclavie) iar in final a ajuns sa insemne ceremonia de eliberare shi respectiv batzul bagheta cu care era atins sclavul in aceasta ceremonie (vezi Bréal Bailly – Dictionnaire etimologique latin sau Lewis Short – A Latin Dictionary). In italiana a dat vendetta (de unde lam imprumutat sub forma „vendeta” iar in franceza vindicte de unde romanescul „vindicta”). — raduborza

VINDÍCTA vindicte s. f. (Invechit) Urmarire pedepsire a crimelor; razbunare. SHia plecat capul calailor lui Ipsilante k sa nu compromita viitorul tzarii sale expuindo la vindicta turceasca. GHICA la CADE.

VINDÍCTA s.f. (Liv.) Urmarire razbunare a unei crime. [< fr. vindicte lat. vindicta].

VINDÍCTA s. f. vendeta. (< fr. vindicte lat. vindicta)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vindícta (inv.) s. f. g.d. art. vindíctei; pl. vindícte

vindícta s. f. g.d. art. vindíctei; pl. vindícte

Intrare: vindicta
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindicta
  • vindicta
plural
  • vindicte
  • vindictele
genitiv-dativ singular
  • vindicte
  • vindictei
plural
  • vindicte
  • vindictelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vindicta, vindictesubstantiv feminin

  • 1. livresc Urmarire a unei crime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pedepsire razbunare
    • format_quote SHia plecat capul calailor lui Ipsilante k sa nu compromita viitorul tzarii sale expuindo la vindicta turceasca. GHICA la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.