Definitzia cu ID-ul 33332:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
VINDÍCTA vindicte s. f. (Livr.) Urmarire pedepsire razbunare a unei crime. Din fr. vindicte lat. vindicta.[1]
- In limba latina vindicta insemna „aparare protectzie” apoi a desemnat un anume mod de eliberare (din sclavie) iar in final a ajuns sa insemne ceremonia de eliberare shi respectiv batzul bagheta cu care era atins sclavul in aceasta ceremonie (vezi Bréal Bailly – Dictionnaire etimologique latin sau Lewis Short – A Latin Dictionary). In italiana a dat vendetta (de unde lam imprumutat sub forma „vendeta” iar in franceza vindicte de unde romanescul „vindicta”). — raduborza