optziuni
  • info

10 definitzii pentru razbunare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RAZBUNÁRE razbunari s. f. Actziunea de a (se) razbuna shi rezultatul ei. V. razbuna.

RAZBUNÁRE razbunari s. f. Actziunea de a (se) razbuna shi rezultatul ei. V. razbuna.

razbunare sf [At: HELIADE O. I 222 / S shi: rasb~ resb~ / Pl: ~nari / E: razbuna] 1 Dreptate care shio face cineva singur pedepsind pe cel de la care a suferit un rau o nedreptate Si: rafuiala (12) rasplata (2) (rar) razbun2 (5) (reg) razbuneala (1). 2 Satisfacere a celui care nu este in masura sashi faca singur dreptate pedepsind in locul lui pe cel de la care a suferit o nedreptate Si: (rar) razbun2 (4) (reg) razbuneala (2) (inv) rascumparare (6). 3 (Reg) Inseninare.

RAZBUNÁRE razbunari s. f. Actziunea de a (se) razbuna; fapta prin care se razbuna cineva. A stat asha singur cu ochii inghetzatzi cugetind la o razbunare crunta insa inca nedeslushita. SADOVEANU M. C. 44. Spinul icnea in sine shi se gindea numai la razbunare. CREANGA P. 277. Ash cinta ziua la soare Doina cea de razbunare. ALECSANDRI P. A. 36.

razbunáre f. pl. arĭ. Actziunea de a saŭ de a te razbuna. V. vendetta.

rasbunare f. 1. actziunea prin care cineva se rasbuna; 2. dorintza pasionata de a se rasbuna.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

razbunáre s. f. g.d. art. razbunắrii; pl. razbunắri

razbunáre s. f. g.d. art. razbunarii; pl. razbunari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RAZBUNÁRE s. (rar) razbun (italienism) vendeta (reg.) razbuneala (inv.) basau rascumparare rasplata. (O ~ sangeroasa.)

RAZBUNARE s. (rar) razbun (italienism) vendeta (reg.) razbuneala (inv.) basau rascumparare rasplata. (O ~ singeroasa.)

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

VINDICTA BONUM VITA IUCUNDIUS IPSA (lat.) razbunarea e buna mai dulce chiar decat viatza Iuvenal „Satirae” XIII 180. Satirizare a spiritului vindicativ.

Intrare: razbunare
razbunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razbunare
  • razbunarea
plural
  • razbunari
  • razbunarile
genitiv-dativ singular
  • razbunari
  • razbunarii
plural
  • razbunari
  • razbunarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

razbunare, razbunarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) razbuna shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: basau rascumparare rasplata razbun razbuneala vendeta
    • format_quote A stat asha singur cu ochii inghetzatzi cugetind la o razbunare crunta insa inca nedeslushita. SADOVEANU M. C. 44. DLRLC
    • format_quote Spinul icnea in sine shi se gindea numai la razbunare. CREANGA P. 277. DLRLC
    • format_quote Ash cinta ziua la soare Doina cea de razbunare. ALECSANDRI P. A. 36. DLRLC
etimologie:
  • vezi razbuna DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.