rascumparare sf [At: VARLAAM C. 26 / Pl: ~rari / E: rascumpara] 1 Obtzinere a eliberarii sau a vietzii unui captiv a unui rob in schimbul unei platzi. 2 (Inv) Eliberare a unui rob din captivitate prin fortza armelor. 3 Rasplata (1). 4 Mantuire. 5 Platirea pretzului unui lucru vandut sau amanetat pentru a reintra in proprietatea acelui lucru. 6 (Inv) Razbunare (2). 7 (Inv) Pedeapsa. 8 (Inv) Satisfactzie.

RASCUMPARÁRE rascumparari s. f. Faptul de a rascumpara. 1. Platirea unei sume pentru a readuce in stapinire un bun instrainat. 2. Obtzinerea eliberarii unui rob sau a unui prizonier (in schimbul unei sume de bani). Abia de ieri cazutai prin arme in robie... Ma prind k daca soarta vreodata mar lovi A mea rascumparare cam mult ar zabovi. MACEDONSKI O. II 211. 3. Compensatzie. Sa se intrebe aceshti ultimi profitori ce rascumparare se poate da poporului. SADOVEANU E. 55. Ce cere craiul drept rascumparare? Sai dai voie sa cladeasca un castel la Severin. DAVILA V. V. 76.

rascumparare f. 1. actziunea de a rascumpara; 2. pretzul de rascumparare a unui captiv; 3. scapare de pacate.

rascumparáre f. Actziunea de a saŭ de a te rascumpara.

rascumparáre s. f. g.d. art. rascumparắrii; pl. rascumparắri

rascumparáre s. f. g.d. art. rascumpararii; pl. rascumparari

RASCUMPARÁRE s. v. razbunare.

rascumparare s. v. RAZBUNARE.

rascumparáre rascumparari s. f. (Bis.) Actul savarshit de Iisus Hristos prin jertfa Sa pe cruce prin care a luat asupra Lui pacatele oamenilor mantuind neamul omenesc din robia pacatului shi a mortzii shi impacandul cu Dumnezeu; mantuire. Din rascumpara.