7 definitzii pentru basau

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

basắu sn [At: CORESI PS. 93 / Pl: (rar) ~ri / E: mg bossú] (Reg; mgm; rar) 1 Razbunare. 2 Ura. 3 Ranchiuna. 4 Batjocura. 5 Ofensa. 6 Nedreptate. 7 Viciu.

BASAU s.n. 1. (Ban. Crish. Trans. SV) Razbunare. Vedem a sfintzii[i] tale mare basau pre noi. MISC. SEC. XVII 100v. Direptzii de multe ori blagoslovenie dobindesc care dintraceea incolea cautind spre direptzi de multe ori de basaul lui Dumnezau mintuiesc. PP 30r; cf. C 1692 498v 499v. ◊ S. comp. Statatura de basau = razbunare. Toata statatura de basau sa o lase pre Dumnezau carele giudeca toata lumea in dereptate. SA 28r; cf. PP 86r. ◊ Loc. adj. Statator de basau = razbunator. Eu simt al tau Domn Dumnazau putearnic statatoriu de basau cine bintatuiesc raotatea parintzilor in feciori. C 1692 517r. (Substantival) Sztetor de besszeu. FOGARASI apud TEW. Statatori de basau rushinezi. VCC 21; cf. AGYAGFALVI apud TEW. ◊ Loc. vb. A sta (de) basau = a se razbuna. Voiu sta de basau celora ce sa alenuiesc cu mine. C 1692 510v. Nu sta basau acum pre noi direptu necredintza noastra. MISC. SEC. XVII 89v. 2. (TZR Crish. Trans. S) Ura pica ciuda. B: Unii ce le era basau pre dinsul pentru voia ce avea la imparatul se sfatuiia sal pirasca. VI 1671 27v. Iara vulpei i era basau. E 1717 163v; cf. ST. LEX. 270; VI 1673 16r; VI 1700 17r. C: TZietura de basau shi toate pacatele. MISC. SEC. XVII 162v. Unele din minie shi urgie uriciune sint tziind basau. PP 90r; cf. CAT. CALV. apud TEW; Fl. D 1682 68r; CS 20v; FI. D 1693 17r; VCC 15; VISKI apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW. // A: Unde este basaul mare rautate este liubovului. FI. D 17541762 61r; cf. VI 1764 13. 3. (Ban. Crish. Trans. SV) Batjocura ofensa suparare; nedreptate. Sa gindeasca somnoroshii k atunci plinescu voia dracului cu basaul lui Dumnezau shi cu pagubitura sufletelor sale. CS 93v. Cu buieceala supara shi fac basau. MOL. 1695 57r. Bĕsĕu. Iniuria. [Contumelia]. AC 330. De vor porunci a face rau basau shi alte reale shi furtushag. PP 78r: cf. N TEST. (1648); VCC 46; MISC. SEC. XVII 78v. Variante: baseu (FI. D 1682 68r). Etimologie: magh. bosszú. Vezi shi basaos basushag. Cf. basushag; alean (2) (statator de alean); alean (2) alenie alenshig (2) maraz rivnire zavistie; mascara (2) miniecie prohita; banat (2) potca poticala (1) siclet supar. substantiv neutru

basaŭ n. pl. aĭe (ung. bösz minie boszú razbunare). Vechĭ. Ciuda minie. Razbunare. Insulta ofensa. Vitziŭ. Azĭ. Nord. (Rev. I Crg. 13 151). Ciuda necaz ura.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BASAU s. afront ciuda cusur dar defect gelozie injurie insulta invidie jignire meteahna narav necaz ocara ofensa patima pica pizma pornire ranchiuna razbunare rushine umilintza viciu.

basau s. v. AFRONT. CIUDA. CUSUR. DAR. DEFECT. GELOZIE. INJURIE. INSULTA. INVIDIE. JIGNIRE. METEAHNA. NARAV. NECAZ. OCARA. OFENSA. PATIMA. PICA. PIZMA. PORNIRE. RANCHIUNA. RAZBUNARE. RUSHINE. UMILINTZA. VICIU.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

basắu (uri) s. n. Razbunare dorintza de razbunare ura. Mag. bosszú (Cihac II 480; DAR). Cuvint inv. k shi der. basaos adj. (razbunator).

Intrare: basau
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basau
  • basaul
  • basau‑
plural
  • basauri
  • basaurile
genitiv-dativ singular
  • basau
  • basaului
plural
  • basauri
  • basaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)