basắu sn [At: CORESI PS. 93 / Pl: (rar) ~ri / E: mg bossú] (Reg; mgm; rar) 1 Razbunare. 2 Ura. 3 Ranchiuna. 4 Batjocura. 5 Ofensa. 6 Nedreptate. 7 Viciu.

BASAU s.n. 1. (Ban. Crish. Trans. SV) Razbunare. Vedem a sfintzii[i] tale mare basau pre noi. MISC. SEC. XVII 100^v. Direptzii de multe ori blagoslovenie dobindesc care dintraceea incolea cautind spre direptzi de multe ori de basaul lui Dumnezau mintuiesc. PP 30^r; cf. C 1692 498^v 499^v. ◊ S. comp. Statatura de basau = razbunare. Toata statatura de basau sa o lase pre Dumnezau carele giudeca toata lumea in dereptate. SA 28^r; cf. PP 86^r. ◊ Loc. adj. Statator de basau = razbunator. Eu simt al tau Domn Dumnazau putearnic statatoriu de basau cine bintatuiesc raotatea parintzilor in feciori. C 1692 517^r. (Substantival) Sztetor de besszeu. FOGARASI apud TEW. Statatori de basau rushinezi. VCC 21; cf. AGYAGFALVI apud TEW. ◊ Loc. vb. A sta (de) basau = a se razbuna. Voiu sta de basau celora ce sa alenuiesc cu mine. C 1692 510^v. Nu sta basau acum pre noi direptu necredintza noastra. MISC. SEC. XVII 89^v. 2. (TZR Crish. Trans. S) Ura pica ciuda. B: Unii ce le era basau pre dinsul pentru voia ce avea la imparatul se sfatuiia sal pirasca. VI 1671 27^v. Iara vulpei i era basau. E 1717 163^v; cf. ST. LEX. 270; VI 1673 16^r; VI 1700 17^r. C: TZietura de basau shi toate pacatele. MISC. SEC. XVII 162^v. Unele din minie shi urgie uriciune sint tziind basau. PP 90^r; cf. CAT. CALV. apud TEW; Fl. D 1682 68^r; CS 20^v; FI. D 1693 17^r; VCC 15; VISKI apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW. // A: Unde este basaul mare rautate este liubovului. FI. D 17541762 61^r; cf. VI 1764 13. 3. (Ban. Crish. Trans. SV) Batjocura ofensa suparare; nedreptate. Sa gindeasca somnoroshii k atunci plinescu voia dracului cu basaul lui Dumnezau shi cu pagubitura sufletelor sale. CS 93^v. Cu buieceala supara shi fac basau. MOL. 1695 57^r. Bĕsĕu. Iniuria. [Contumelia]. AC 330. De vor porunci a face rau basau shi alte reale shi furtushag. PP 78^r: cf. N TEST. (1648); VCC 46; MISC. SEC. XVII 78^v. Variante: baseu (FI. D 1682 68^r). Etimologie: magh. bosszú. Vezi shi basaos basushag. Cf. basushag; alean (2) (statator de alean); alean (2) alenie alenshig (2) maraz rivnire zavistie; mascara (2) miniecie prohita; banat (2) potca poticala (1) siclet supar. substantiv neutru

basaŭ n. pl. aĭe (ung. bösz minie boszú razbunare). Vechĭ. Ciuda minie. Razbunare. Insulta ofensa. Vitziŭ. Azĭ. Nord. (Rev. I Crg. 13 151). Ciuda necaz ura.

BASEU s.n. v. basau. substantiv neutru

BASAU s. afront ciuda cusur dar defect gelozie injurie insulta invidie jignire meteahna narav necaz ocara ofensa patima pica pizma pornire ranchiuna razbunare rushine umilintza viciu.

basau s. v. AFRONT. CIUDA. CUSUR. DAR. DEFECT. GELOZIE. INJURIE. INSULTA. INVIDIE. JIGNIRE. METEAHNA. NARAV. NECAZ. OCARA. OFENSA. PATIMA. PICA. PIZMA. PORNIRE. RANCHIUNA. RAZBUNARE. RUSHINE. UMILINTZA. VICIU.

basắu (uri) s. n. Razbunare dorintza de razbunare ura. Mag. bosszú (Cihac II 480; DAR). Cuvint inv. k shi der. basaos adj. (razbunator).