vindicta sf [At: HELIADE O. I 383 / V: (inv) ven~ / Pl: ~te / E: lat vindicta fr vindicte] (Liv) 1 Urmarire shi pedepsire a unei gresheli a unei faradelegi a unei crime Si: razbunare. 2 (Is) ~ publica (sau rar populara) Dezaprobare prin care societatea condamna fapte socotite nedemne sau oameni care savarshesc astfel de fapte Si: oprobriu.