optziuni
  • info

14 definitzii pentru vindecator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VINDECATÓR OÁRE vindecatori oare adj. Care vindeca; lecuitor tamaduitor. Vindeca + suf. ator.

VINDECATÓR OÁRE vindecatori oare adj. Care vindeca; lecuitor tamaduitor. Vindeca + suf. ator.

vindecator ~oare [At: CORESI EV. 20 / V: (inv) ~iu ~dic~ sm / Pl: ~i ~oare / E: vindeca1 + ator (810) cf lat vindex] 12 sm (Asr) Persoana care vindeca (1 7). 34 sm (Asr) Persoana care pretinde k poate vindeca (1 7). 5 sm (Bis) Mantuitor. 67 a (D. medicamente metode) Care vindeca (1 7). 89 a (D. medicamente metode) Caruia i se atribuie insushirea de a vindeca (1 7). 10 sm (Inv) Ocrotitor. 11 sm (Inv) Salvator. 12 sm (Inv) Razbunator.

vindecator oare s.m. s.f. adj. 1 adj. (despre medicamente leacuri metode etc.) Care vindeca; lecuitor tamaduitor. Imi doream un somn adinc shi vindecator (BRAT.). 2 s.m. s.f. Persoana care vindeca sau care pretinde k poate vindeca. Vindecatorii... nau shtiut de unde sa inceapa lecuirea (ARGH.). • pl. ori oare. shi vindecatoriu s.m. /vindeca + ator.

VINDECATÓR OÁRE vindecatori oare adj. Care are insushirea de a alina sau de a vindeca. Scrisul lui shil voia k un balsam vindecator. C. PETRESCU C. V. 122. Imi doream un somn adine shi vindecator. BRATESCUVOINESHTI I. 9. Un izvor a carui apa avea putere vindecatoare. SHEZ. III 236. ◊ (Substantivat) Vindecatorungrijiva de rana shi asuprai va pune leacuri alese. MURNU I. 73.

VINDECATÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care vindeca; cu proprietatea de a vindeca; tamaduitor; lecuitor. /v. a vindeca

vindecator a. shi m. care vindeca.

vindecatoriu s.m. v. vindecator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vindecatór adj. m. pl. vindecatóri; f. sg. shi pl. vindecatoáre

vindecatór adj. m. pl. vindecatóri; f. sg. shi pl. vindecatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VINDECATÓR adj. intremator lecuitor tamaduitor (inv.) vraciuitor. (O cura ~oare.)

VINDECATÓR adj. v. curativ.

VINDECATOR adj. intremator lecuitor tamaduitor (inv.) vraciuitor. (O cura ~.)

vindecator adj. v. CURATIV.

vindecatoare s. v. USTUROITZA.

Intrare: vindecator
vindecator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindecator
  • vindecatorul
  • vindecatoru‑
  • vindecatoare
  • vindecatoarea
plural
  • vindecatori
  • vindecatorii
  • vindecatoare
  • vindecatoarele
genitiv-dativ singular
  • vindecator
  • vindecatorului
  • vindecatoare
  • vindecatoarei
plural
  • vindecatori
  • vindecatorilor
  • vindecatoare
  • vindecatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vindecator, vindecatoareadjectiv

  • 1. Care vindeca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: curativ lecuitor tamaduitor
    • format_quote Scrisul lui shil voia k un balsam vindecator. C. PETRESCU C. V. 122. DLRLC
    • format_quote Imi doream un somn adinc shi vindecator. BRATESCUVOINESHTI I. 9. DLRLC
    • format_quote Un izvor a carui apa avea putere vindecatoare. SHEZ. III 236. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat Vindecatorungrijiva de rana shi asuprai va pune leacuri alese. MURNU I. 73. DLRLC
etimologie:
  • Vindeca + sufix ator. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.