opțiuni
  • info

9 definiții pentru lecuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.

lecuitor, ~oare [At: (a. 1633) GCR I, 84/29 / Pl: ~i, ~oare / E: lecui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care vindecă cu ajutorul leacurilor (1). 3 a (Pex; d. leacuri) Care aduc alinare. 4 a (D. obiecte, substanțe) Care tratează.

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. (Învechit) Vindecător, tămăduitor. Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre

lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LECUITÓR adj. v. vindecător.

LECUITÓR adj. v. curativ.

LECUITOR adj. întremător, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

lecuitor adj. v. CURATIV.

Intrare: lecuitor
lecuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuitor
  • lecuitorul
  • lecuitoru‑
  • lecuitoare
  • lecuitoarea
plural
  • lecuitori
  • lecuitorii
  • lecuitoare
  • lecuitoarele
genitiv-dativ singular
  • lecuitor
  • lecuitorului
  • lecuitoare
  • lecuitoarei
plural
  • lecuitori
  • lecuitorilor
  • lecuitoare
  • lecuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lecuitor, lecuitoareadjectiv

etimologie:
  • Lecui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.