12 definitzii pentru tamaduitor
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relatzionale (4)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TAMADUITÓR OÁRE tamaduitori oare adj. (Pop.) Care tamaduieshte; vindecator lecuitor. [Pr.: dui] Tamadui + suf. tor.
TAMADUITÓR OÁRE tamaduitori oare adj. (Pop.) Care tamaduieshte; vindecator lecuitor. [Pr.: dui] Tamadui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
tamaduitor ~oare [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 171722 / P: ~dui~ / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~oare / E: tamadui + tor] (Pop) 12 smf a (Persoana) care tamaduieshte Si: vindecator (pop) lecuitor (ivp) mantuitor. 3 sma (Adesea k nume propriu) Iisus Hristos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TAMADUITÓR OÁRE tamaduitori oare adj. Care tamaduieshte. Ciorchine palide deopotriva aburite de albastreala pietrei cu a carei zeama tamaduitoare fusesera udate. DUMITRIU N. 258. Se resimtzi de incredere k de apa tamaduitoare. VORNIC P. 225.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TAMADUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care tamaduieshte; cu proprietatzi de vindecare; lecuitor; vindecator. [Sil. dui] /a tamadui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
tamaduitor a. care tamadueshte. ║ m. Mantuitorul.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!tamaduitor (pop.) (desp. dui) adj. m. s. m. pl. tamaduitori; adj. f. s. f. sg. shi pl. tamaduitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
tamaduitór (pop.) (dui) adj. m. pl. tamaduitóri; f. sg. shi pl. tamaduitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
tamaduitór adj. m. pl. tamaduitóri; f. sg. shi pl. tamaduitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TAMADUITÓR adj. v. vindecator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TAMADUITÓR adj. v. curativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TAMADUITOR adj. intremator lecuitor vindecator (inv.) vraciuitor. (O cura ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
tamaduitor adj. v. CURATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tamaduitor, tamaduitoareadjectiv
- 1. Care tamaduieshte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curativ lecuitor vindecator
- Ciorchine palide deopotriva aburite de albastreala pietrei cu a carei zeama tamaduitoare fusesera udate. DUMITRIU N. 258. DLRLC
- Se resimtzi de incredere k de apa tamaduitoare. VORNIC P. 225. DLRLC
-
etimologie:
- Tamadui + sufix tor. DEX '98 DEX '09