VELÍNTZA velintze s. f. TZesatura tzaraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori de obicei impaslita la piua folosita k patura cuvertura covor etc. [Pl. shi: velintzi] Cf. ngr. veléntza sb. velenac.

velintza sf [At: (a. 1783) BUL. COM. IST. X 121 / V: (reg) ~lean~ (ivr) ~len~ lintza / Pl: ~tze ~tzi (ivr) ~uri / E: ngr βελέντσα] TZesatura tzaraneasca de lana de obicei vargata sau cu alesaturi intrebuintzata k patura cuvertura covor etc. Si: (reg) verina verinca invelintza.

velintza s.f. TZesatura tzaraneasca groasa de lina alba vargata sau cu alesaturi care dupa executare se da la piua shi este folosita k patura cuvertura covor etc. • pl. e i. /<ngr. βελέντσα; cf. srb. velenac.

VELÍNTZA velintze s. f. TZesatura tzaraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori de obicei impaslita la piua intrebuintzata k patura cuvertura covor etc. [Pl. shi: velintzi] Cf. ngr. veléntza scr. velenac.

VELÍNTZA velintze s. f. TZesatura tzaraneasca de lina alba sau vargata in diferite culori cu care se inveleshte patul (v. cerga laicer macat) sau care se intinde pe perete ori se ashterne pe jos (v. scoartza covor). Pe lada acoperita cu o velintza stateau ashezate shi frumos paturite straiele mai de zile mari ale parintelui Ghermanutza. HOGASH M. N. 138. El zari pe batrinul armash... zacind lungit pe spate pe o velintza alba. ODOBESCU S. I 66. In pat ia ashternut Velintze pestritze. TEODORESCU P. P. 77. ◊ Fig. Cu cit i se ridica velintza de plumb de pe creierul lui cu atit regreta risipa puterilor sale. DELAVRANCEA S. 152. Pl. shi: velintzi (C. PETRESCU R. DR. 4).

VELÍNTZA ~e f. TZesatura tzaraneasca groasa de lana alba sau in dungi colorate folosita k patura cuvertura sau covor. [G.D. velintzei] /<ngr. velentza

VELINTZA s. f. (Mold. TZR) TZesatura tzaraneasca groasa de lina folosita shi drept cuvertura. A: Rapia cine ce putea ... cine velintze cine straie cine camashi cine i cine shube. IM 1754 75^r. B: Deaca afla vreo velintza ceva ish infashura capul inlraceaea si adormind zace k un mort. F 1700 256^r; cf. IM 1730 105^v. Etimologie: cf. ngr. veléntza scr. velenac. Cf. m a c a t (2) o d e a l s t r a i (1).

velintza f. scoartza de lana covor tzaranesc. [Serb. VELENTZA covor multicolor primitiv covor de Venetzia].

velíntza f. pl. e (ngr. veléntsa cerga de lina d. orashu catalan Valencia renumit in tzesaturĭ de unde shi alb. velĭendze sirb. velenac ung. velence pol. welenc. Lbk. 9129 shi Dac. 3 739). Munt. Lavicer tzol de ashternut pe pat.

corgán sn [At: H II 240 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Velintza.

veleantza sf vz velintza

VELEÁNTZA s. f. v. velintza.

velíntza s. f. g.d. art. velíntzei; pl. velíntze

velíntza s. f. g.d. art. velíntzei; pl. velíntze

VELÍNTZA s. v. patura.

VELÍNTZA s. v. covor paretar scoartza.

VELINTZA s. cerga cuvertura invelitoare patura (pop.) plocat tzol (reg.) laicer ogheal poneava procov procovitza strai tzoala (prin Mold. shi Bucov.) prostire (Transilv.) verinca. (~ de lina pentru pat.)

velintza s. v. COVOR. PARETAR. SCOARTZA.

velíntza (tze) s. f. Cerga patura covor cuvertura. Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt Literaturblatt 1893 177; Meyer Neugr. St. II 17; Bogrea Dacor. III 738) prin mijlocire orientala cf. ngr. βελέντσα tc. velençe alb. veljendzë sb. velenca pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Venetzia” (Miklosich Fremdw. 135; Cihac II 452; Tiktin) pare mai putzin probabila cf. shi bresc. valensana. Numele se datoreaza reputatziei vechilor tzesaturi de Valencia. Ipoteza lui Pascu I 192 (tracul *vellenza in legatura cu lat. vellus „lina”) este de nesustzinut. Este dubletul lui verinca s. f. (Trans. covor). Der. velintzar s. m. (vinzator de velintze).