optziuni
  • info

14 definitzii pentru vechitura

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VECHITURA vechituri s. f. 1. Lucru vechi sau invechit uzat; spec. haina uzata zdreantza. 2. (Rar) Vechime (1); uzura. Vechi + suf. tura.

vechitura sf [At: DOSOFTEI PS. 347/6 / Pl: ~uri / E: vechi1 + tura] 12 (Inv) Vechime (12). 34 (Irg) Vechime (45). 5 (Rar) Uzura. 6 (Dep) Lucru vechi (17). 7 (Dep) Lucru invechit uzat. 8 (Dep; spc) Obiect de imbracaminte demodat. 9 (Dep; spc) Obiect de imbracaminte uzat Si: zdreantza. 10 Ceea ce este lipsit de noutate (shi de interes). 11 Ceea ce este perimat demodat. 12 (Dep) Adept al starii de lucruri din trecut considerat depashit retrograd. 13 (Idt) Boala (cu evolutzie lenta) contractata de mult timp. 14 (Reg) Rezerva din recolta de cereale a anului precedent sau a anilor precedentzi.

vechitura s.f. 1 Lucru vechi sau invechit uzat. ♦ Spec. Piesa de imbracaminte mai ales haina uzata sau demodata. ♦ Ceea ce este lipsit de noutate (shi de interes); ceea ce este depashit demodat perimat. 2 (inv.) Faptul de a fi vechi; vechime; uzura. • pl. i. /vechi2 + tura.

VECHITÚRA vechituri s. f. 1. Lucru vechi sau invechit uzat; spec. haina uzata zdreantza. 2. (Rar) Vechie (1); uzura. Vechi + suf. tura.

VECHITÚRA vechituri s. f. 1. Lucru vechi sau invechit; (in special) haina uzata. Comisul Manole se descatarama de vechituri tragind pe dinsul straie curate. SADOVEANU P. J. 223. Dupa ce vindu corabia la un compatriot din Braila ishi cumpara o vechitura de vaporash. BART E. 324. Eu nu fac negotzatorie de vechituri. SLAVICI N. II 312. Hala de vechituri v. hala (1). 2. (Rar) Faptul de a fi vechi (v. vechime); p. ext. uzura. Soldatzi... zacea cu sutele in ploaie shi in frig... invelitzi in mantale transparente de vechitura shi de gloantze turceshti. GHICA la CADE.

VECHITÚRA ~i f. Obiect vechi mai ales de imbracaminte sau de incaltzaminte. Piatza de ~i. /vechi + suf. ~tura

vechitura f. lucru vechiu.

vechitúra f. pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpara vechiturĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vechitúra s. f. g.d. art. vechitúrii; pl. vechitúri

vechitúra s. f. g.d. art. vechitúrii; pl. vechitúri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VECHITÚRA s. 1. zdreantza (pop.) treantza. (O ~ de haina.) 2. rabla rugina ruginitura (reg.) rabagie roajba. (O ~ de pushca.)

VECHITÚRA s. v. vechime.

VECHITURA s. 1. zdreantza (pop.) treantza. (O ~ de haina.) 2. rabla rugina ruginitura (reg.) rabagie roajba. (O ~ de pushca.)

vechitura s. v. VECHIME.

Intrare: vechitura
vechitura substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vechitura
  • vechitura
plural
  • vechituri
  • vechiturile
genitiv-dativ singular
  • vechituri
  • vechiturii
plural
  • vechituri
  • vechiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vechitura, vechiturisubstantiv feminin

  • 1. Lucru vechi sau invechit uzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Comisul Manole se descatarama de vechituri tragind pe dinsul straie curate. SADOVEANU P. J. 223. DLRLC
    • format_quote Dupa ce vindu corabia la un compatriot din Braila ishi cumpara o vechitura de vaporash. BART E. 324. DLRLC
    • format_quote Eu nu fac negotzatorie de vechituri. SLAVICI N. II 312. DLRLC
  • 2. rar Vechime (1.). DEX '09 DLRLC
    sinonime: uzura vechime
    • format_quote Soldatzi... zacea cu sutele in ploaie shi in frig... invelitzi in mantale transparente de vechitura shi de gloantze turceshti. GHICA la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Vechi + sufix tura. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.