VECHÍME s. f. 1. Faptul de a fi vechi de a exista de multa vreme; insushirea caracterul starea a ceea ce este vechi. ♦ Numarul de ani care cineva ia prestat intro slujba intro functzie. 2. Vreme de demult timpuri indepartate; Antichitate vechie. Vechi + suf. ime.

vechime sf [At: CANTEMIR HR. 86 / Pl: (rar) ~mi / GD: shi: ~mei / E: vechi¹ + ime] 1 Origine indepartata Si: (liv) vetustate (1) vetustetze (1) (inv) batranetze vechietate (1) vechitura (1) (ivr) vechie (1). 2 Existentza indelungata Si: (liv) vetustate (2) vetustetze (2) (inv) batranetze vechietate (2) vechitura (2) (ivr) vechie (2). 3 Timpul scurs de cand a aparut ceva Si: varsta (9). 4 Trecut indepartat Si: (irg) vechitura (3) (inv) vechie (3) (ivr) invechime. 5 Epoca veche a civilizatziei Si: antichitate (1) (irg) vechitura (4) (inv) vechie (4) (ivr) invechime. 6 (Csc) Oamenii din trecut. 7 (Inv; lpl) Monumente vechi. 8 (Inv; lpl) Vestigii arheologice Si: antichitatzi (6). 9 (Inv; lpl) Fapte evenimente din trecut. 10 (Inv; lpl) Inscriptzii documente marturii arheologice etc. care ofera informatzii sau indicii asupra unor fapte evenimente din trecut. 11 Activitate indelungata (intrun post² intro functzie). 12 Durata a activitatzii prestate de cineva intrun post² intro functzie. 13 (Ilav; in legatura cu verbele „a inainta” „a avansa”) La ~ Pe baza vechimii (12).

vechime s.f. 1 Faptul de a fi vechi de a exista de multa vreme; insushirea caracterul starea a ceea ce este vechi. ♦ (mai ales cu determ. adj. sau introduse prin prep. „de”) Timpul scurs de cind a aparut de cind exista de cind dureaza ceva. Armata noastra noua... nare o vechime mai mare decit un deceniu (SADOV.). 2 Vreme de demult timpuri indepartate; epoca veche a civilizatziei in special perioada antica. Unul rostea o istorie din vechime (SADOV.). ♦ Colect. Oamenii din trecut. Vaduva nu mai scotea veshmintele cernite. Asha era obiceiul vechimei (ODOB.). 3 Activitate (indelungata) intrun post intro functzie etc. ♦ Perioada de timp in care cineva a prestat o anumita munca a detzinut un post o functzie. ◊ Loc.adv. La vechime = (calc dupa fr. „à lancienneté”) pe baza vechimii (in munca) dupa vechime. • pl. i. /vechi² + ime.

VECHÍME s. f. 1. Faptul de a fi vechi de a exista de multa vreme; insushirea caracterul starea a ceea ce este vechi. ♦ Numarul de ani care cineva ia prestat intro slujba intro functzie. 2. Vreme de demult timpuri indepartate; antichitate vechie. Vechi + suf. ime.

VECHÍME (rar) vechimi s. f. 1. Faptul de a fi vechi de a exista de multa vreme; insushirea calitatea starea a ceea ce este vechi; existentza indelungata. Vitrinele acestea cuprind numai monede orientale. Unele au o vechime de peste o mie de ani. STANCU U.R.S.S. 122. Pazind o casutza tupilata shi acoperita cu mushchi care marturisea despre vechimea ei a batut la poarta. CREANGA P. 90. [Lemnul mesei] grunzuros de vechime era taiat cu litere latine shi gotice. EMINESCU N. 38. ♦ Calitatea de a fi vechi intrun post intrun grad intro functzie; numarul de ani care cineva ia petrecut intro slujba intro functzie. La virsta de douazeci shi shase de ani avea vechime in gradul al doilea shi ashtepta din zi in zi un nou examen. BASSARABESCU V. 4. 2. Vreme de demult timpuri indepartate; antichitate. Focul pilpiia in intunericul ograzii shi unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU O. VI 239. Preot ramas din a vechimii zile San Marc sinistru miezul noptzii bate. EMINESCU O. I 202. La spatele minastirii este un lac foarte adinc ce pare sa fi fost in vechime o mina de sare. BOLINTINEANU O. 434.

VECHÍME f. 1) Stare a ceea ce este vechi ce exista de demult. 2) pop. Durata de timp in care se desfashoara activitatea unei persoane intrun anumit domeniu. ~ in munca. 3) Trecut indepartat. ◊ Din ~ de demult; de pe vremuri. In ~ pe vremuri; in antichitate. [G.D. vechimii] /vechi + suf. ~ime

vechime f. 1. starea celor vechi; 2. prioritate de admitere intr’un corp intr’o companie: 3. vorbind de lucruri ce timpul lea facut sa se strice; 4. vreme veche: in vechime din vechime.

vechíme f. (d. vechĭ). Starea lucrurilor vechĭ: vechimea unuĭ orash uneĭ case uneĭ institutziunĭ. Prioritate bazata pe timp (pe anĭ): acest functzionar are inaintea altora drept sa fie inaintat la vechime. Timp trecut (anĭ secule evurĭ): o casa ruinata de vechime un filosof din vechime lucrurĭ ramase din vechime asha era in vechime. V. antichitate.

vechíme s. f. g.d. art. vechímii

vechíme s. f. g.d. art. vechímii

VECHÍME s. 1. (livr.) vetustate vetustetze (inv.) batranetze vechitura varsta. (Ce ~ are acest obiect?) 2. v. antichitate.

VECHIME s. 1. (livr.) vetustate (inv.) batrinetze vechitura virsta. (Ce ~ are acest obiect?) 2. antichitate (inv.) stravechime vechie. (Vestigii din ~.)