VECHÍME (rar) vechimi s. f. 1. Faptul de a fi vechi de a exista de multa vreme; insushirea calitatea starea a ceea ce este vechi; existentza indelungata. Vitrinele acestea cuprind numai monede orientale. Unele au o vechime de peste o mie de ani. STANCU U.R.S.S. 122. Pazind o casutza tupilata shi acoperita cu mushchi care marturisea despre vechimea ei a batut la poarta. CREANGA P. 90. [Lemnul mesei] grunzuros de vechime era taiat cu litere latine shi gotice. EMINESCU N. 38. ♦ Calitatea de a fi vechi intrun post intrun grad intro functzie; numarul de ani care cineva ia petrecut intro slujba intro functzie. La virsta de douazeci shi shase de ani avea vechime in gradul al doilea shi ashtepta din zi in zi un nou examen. BASSARABESCU V. 4. 2. Vreme de demult timpuri indepartate; antichitate. Focul pilpiia in intunericul ograzii shi unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU O. VI 239. Preot ramas din a vechimii zile San Marc sinistru miezul noptzii bate. EMINESCU O. I 202. La spatele minastirii este un lac foarte adinc ce pare sa fi fost in vechime o mina de sare. BOLINTINEANU O. 434.