vechíme f. (d. vechĭ). Starea lucrurilor vechĭ: vechimea unuĭ orash uneĭ case uneĭ institutziunĭ. Prioritate bazata pe timp (pe anĭ): acest functzionar are inaintea altora drept sa fie inaintat la vechime. Timp trecut (anĭ secule evurĭ): o casa ruinata de vechime un filosof din vechime lucrurĭ ramase din vechime asha era in vechime. V. antichitate.