VECHITÚRA vechituri s. f. 1. Lucru vechi sau invechit; (in special) haina uzata. Comisul Manole se descatarama de vechituri tragind pe dinsul straie curate. SADOVEANU P. J. 223. Dupa ce vindu corabia la un compatriot din Braila ishi cumpara o vechitura de vaporash. BART E. 324. Eu nu fac negotzatorie de vechituri. SLAVICI N. II 312. Hala de vechituri v. hala (1). 2. (Rar) Faptul de a fi vechi (v. vechime); p. ext. uzura. Soldatzi... zacea cu sutele in ploaie shi in frig... invelitzi in mantale transparente de vechitura shi de gloantze turceshti. GHICA la CADE.