VATAMATÓR OÁRE vatamatori oare adj. s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator pagubitor stricator. ♦ (Substantivat m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor cu flori galbeneaurii cu fructul o pastaie folosita k planta medicinala sau k nutretz (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminee cu frunze paroase cu floarea grupata in spiculetze (Bromus commutalus). Vatama + suf. ator.

vatamator ~oare [At: CORESI EV. 410 / Pl: ~ori ~oare / E: vatama + ator] 1 a Care dauneaza (sanatatzii) Si: daunator (2) nociv. 2 a (Fig; cu determinari k „de suflet” „sufletului” etc.) Care perverteshte Si: corupator pervertitor. 3 a (Fig) Care pricinuieshte neajunsuri necazuri etc. 4 a Care produce pagube materiale. 5 a Care aduce un prejudiciu moral. 6 (Fig) Care ofenseaza. 7 a Care deterioreaza. 8 sm Nume generic dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 9 sf Planta erbacee perena din familia leguminoaselor cu frunze imparipenate cu flori galbeneaurii cu fructul o pastaie intrebuintzata k planta medicinala shi de nutretz. Si: ranoloasa renoloare capulturcului iarbafaptului iarbaosului iarbaranii iarbadevatam iarbadevatamatura (Anthyllis vulneraria). 10 sf Planta graminee cu frunze paroase cu floarea grupata in spiculetze (Bromus commutatus).

vatamator oare adj. s.f. 1 adj. Care vatama sau poate vatama; daunator nociv. ◊ (cu determ. „sanatatzii”) Suferintzele lui morale deveneau din ce in ce mai mari shi mai vatamatoare sanatatzii (VLAH.). ◊ Fig. (cu determ. k „de suflet” „sufletului”) Indeamna pururea la lucrurile cele vatamatoare de suflet (ANTIM). 2 adj. Fig. Care pricinuieshte aduce neajunsuri necazuri etc. sau pagube daune (materiale); care ofenseaza. Politica cea noua a acelui imperiu este foarte vatamatoare (FIL.). 3 adj. Care strica deterioreaza; daunator pagubitor stricator. ♦ (subst. m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura; daunatori. 4 s.f. (bot.) Planta erbacee perena din familia leguminoaselor cu frunzele imparipenate cu florile galbeneaurii dispuse in capitule globuloase cu fructul o pastaie intrebuintzata k planta medicinala shi furajera (Anthyllis vulneraria). ♦ Planta erbacee anuala din familia gramineelor cu frunzele paroase shi cu florile dispuse in spiculetze (Bromus commutatus). • pl. ori oare. /vatama + ator.

VATAMATÓR OÁRE vatamatori oare adj. s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator pagubitor stricator. ♦ (Substantivat m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor cu flori galbeneaurii cu fructul o pastaie intrebuintzata k planta medicinala shi de nutretz (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminacee cu frunze paroase cu floarea grupata in spiculetze (Bromus commutatus). Vatama + suf. ator.

VATAMATÓR OÁRE vatamatori oare adj. (Popular) Care vatama sau care poate vatama (ranind daunind pagubind stricind). In sufletul tau staruia spaima pricinuita de un om... putzin baut sau un biet nebun fara ginduri vatamatoare. PAS Z. I 228. In mina unui nebun sau inca shi mai mult in mina unui hotz cutzitul este peste masura de vatamator. GHEREA ST. CR. II 83. Insa mania sa cea vatamatoare... era ideea ceshi facuse... k trebuie sa moara. NEGRUZZI S. I 207. Sa fugitzi de trindavire care este vatamatoare shi trupeshte shi sufleteshte. DRAGHICI R. 156. ♦ (Substantivat m. pl.) Nume dat insectelor care vatama plantele.

VATAMATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) Care vatama; in stare sa produca vatamaturi. /a (se) vatama + suf. ~tor

VATAMATÓR² ~i m. Animal (mai ales insecta) care vatama plantele; daunator. /a vatama + suf. ~tor

vatamator a. 1. care vatama; 2. fig. pagubitor.

vatamatór oáre adj. Care vatama: betzia e vatamatoare sanatatziĭ. Fig. Pagubitor: lucru vatamator intereselor mele.

vatamatór¹ adj. m. pl. vatamatóri; f. sg. shi pl. vatamatoáre

vatamatór² (insecta) (rar) s. m. pl. vatamatóri

vatamatór adj. m. s. m. pl. vatamatóri; f. sg. shi pl. vatamatoáre

VATAMATÓR adj. 1. v. daunator. 2. v. contraindicat.

VATAMATOR adj. 1. daunator negativ nociv pagubitor periculos prejudiciabil primejdios rau stricator (livr.) pernicios (inv. shi pop.) pierzator (reg.) daunacios daunos (inv.) pagubnic prejudicios stricacios. (Efecte ~ pentru...) 2. contraindicat neindicat nepotrivit nociv periculos primejdios. (Medicament tratament ~ pentru diabetici.)

Vatamator ≠ nedaunator nevatamator