vatamator oare adj. s.f. 1 adj. Care vatama sau poate vatama; daunator nociv. ◊ (cu determ. „sanatatzii”) Suferintzele lui morale deveneau din ce in ce mai mari shi mai vatamatoare sanatatzii (VLAH.). ◊ Fig. (cu determ. k „de suflet” „sufletului”) Indeamna pururea la lucrurile cele vatamatoare de suflet (ANTIM). 2 adj. Fig. Care pricinuieshte aduce neajunsuri necazuri etc. sau pagube daune (materiale); care ofenseaza. Politica cea noua a acelui imperiu este foarte vatamatoare (FIL.). 3 adj. Care strica deterioreaza; daunator pagubitor stricator. ♦ (subst. m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura; daunatori. 4 s.f. (bot.) Planta erbacee perena din familia leguminoaselor cu frunzele imparipenate cu florile galbeneaurii dispuse in capitule globuloase cu fructul o pastaie intrebuintzata k planta medicinala shi furajera (Anthyllis vulneraria). ♦ Planta erbacee anuala din familia gramineelor cu frunzele paroase shi cu florile dispuse in spiculetze (Bromus commutatus). • pl. ori oare. /vatama + ator.