VARSTNIC A varstnici ce adj. 1. Trecut de epoca tineretzii inaintat in varsta¹. ◊ Mai varstnic decat... = mai in varsta¹ decat... 2. (inv.; adesea substantivat) De aceeashi varsta¹ (cu altcineva). [Var.: vrastnic a adj.] Varsta¹ + suf. nic.

varstnic ~a a [At: N. COSTIN L. 63 / V: (irg) ~sn~ vras~ vrasn~ (reg) vrazn~ (ivr) ~snec / Pl: ~ici ~e / E: bg връстник cf varsta¹] 1 (Irg; d. oameni) De aceeashi varsta (cu ...). 2 (Inv; d. oameni) Care prin numarul anilor implinitzi poate fi considerat apt pentru ceva. 3 (Inv; spc; d. oameni) Major. 4 (D. fiintze; mai ales d. oameni) Matur¹. 5 (Spc; d. oameni) Batran (8). 6 (La comparativ) Care a implinit un numar mai mare de ani (decat ...). 7 (La comparativ) Care apartzine unei generatzii trecute de anii tineretzii.

VARSTNIC A varstnici ce adj. 1. Trecut de epoca tineretzii inaintat in varsta¹. ◊ Mai varstnic decat... = mai in varsta¹ decat... 2. (Inv.; adesea substantivat) De aceeashi varsta¹ (cu altcineva). [Var.: vrastnic a adj.] Varsta¹ + suf. nic.

VARSTNIC ~k (~ci ~ce) Care are varsta inaintata; in varsta. [Sil. varstnic] /varsta + suf. ~nic

varstnic a. shi m. adult major. [Mold. vrastnic = slav. (SŬ)VRŬSTĬNIKŬ de aceeish varsta ].

vrasnic ~a a vz varstnic

vrastnic ~a a vz varstnic

virstnic a adj. 1 Care este de virsta inaintata; matur batrin. In fatza ta nu mai sta decit o femeie virstnica cuviincioasa trista (PAPAD.). ◊ (subst.) Virstnicii shi femeile... nu se lasara mai prejos (VOIC.). ♦ (la compar.) Care a implinit un numar mai mare de ani (decit...); care apartzine unei generatzii trecute de anii tineretzii. Pareau intradevar mult mai virstnici decit ar fi aratat actul de nashtere (CE. PETR.). 2 (inv. reg.) De aceeashi virsta (cu...). 3 (inv.; despre oameni) Care prin numarul anilor implinitzi poate fi considerat apt pentru ceva; spec. major. Miera rushine k indata ce ajunsesem virstnic sai cer socoteala k shi cum mash fi indoit de cinstea lui (DELAVR.). • pl. ci ce. shi (inv. reg.) vristnic a adj. /virsta¹ + nic.

VÍRSTNIC A virstnici e adj. 1. Trecut de epoca tineretzii in virsta (v. matur); (la gradul comparativ) mai in virsta decit... Era un om foarte inalt virstnic. GALAN Z. R. 29. Nenea Ghitza morarul nu avea multzi ani peste treizeci dar parea mult mai virstnic. SADOVEANU M. C. 13. I se dadura... shi doi cai mai virstnici. CAMIL PETRESCU O. II 144. Pareau intradevar mult mai virstnici decit ar fi aratat actul de nashtere. C. PETRESCU C. V. 11. 2. (Invechit shi popular) De aceeashi virsta (cu altcineva). (Substantivat) Cum oi bea shi oi minca Cind vad pe virstnicii mei Au copii de tzie drag de ei. BIBICESCU P. P. 303. (In forma vrisnic) Au intrebat Themistocles vrisnicii lui. TZICHINDEAL F. 245. Varianta: (regional) vrisnic a adj.

VRÍSNIC A adj. v. virstnic.

VRASNIC A adj. v. varstnic.

VIRSTNIC adj. shi s.m. (Mold. Ban.) (Persoana) de aceeashi virsta; contemporan. A: Era . . . mai frumos decit totzi virstnicii lui. VARLAAM. Celui bun totzi strainii rude tot batrinul parinte tot virstnicul frate . . . i este. CANTEMIR IST. C: Vĕrstnik ĕ. Coaetaneus a. AC 377. Etimologie: virsta „etate” + suf. nic. Cf; bg. vrastnik.

vírstnic shi vírsnic a adj. (vsl. vrŭstĭnŭ shi sŭvrŭstĭnikŭ de aceĭashĭ etate bg. vrŭstnik sirb. vrsnik). Adult major ajuns la virsta legala (21 de anĭ). In est vristnic shi vrisnic.

varstnic (varstnic) adj. m. pl. varstnici; f. varstnica pl. varstnice

varstnic adj. m. (sil. mf. varst) pl. varstnici; f. sg. varstnica pl. varstnice

virstnic

VARSTNIC adj. batran (inv. shi reg.) vechi. (Un om ~.)

VARSTNIC adj. v. batran major.

Varstnic ≠ tanar

VIRSTNIC adj. batrin (inv. shi reg.) vechi. (Un om ~.)

virstnic adj. v. MAJOR.