VÍRSTNIC A virstnici e adj. 1. Trecut de epoca tineretzii in virsta (v. matur); (la gradul comparativ) mai in virsta decit... Era un om foarte inalt virstnic. GALAN Z. R. 29. Nenea Ghitza morarul nu avea multzi ani peste treizeci dar parea mult mai virstnic. SADOVEANU M. C. 13. I se dadura... shi doi cai mai virstnici. CAMIL PETRESCU O. II 144. Pareau intradevar mult mai virstnici decit ar fi aratat actul de nashtere. C. PETRESCU C. V. 11. 2. (Invechit shi popular) De aceeashi virsta (cu altcineva). (Substantivat) Cum oi bea shi oi minca Cind vad pe virstnicii mei Au copii de tzie drag de ei. BIBICESCU P. P. 303. (In forma vrisnic) Au intrebat Themistocles vrisnicii lui. TZICHINDEAL F. 245. Varianta: (regional) vrisnic a adj.