VIRSTNIC adj. shi s.m. (Mold. Ban.) (Persoana) de aceeashi virsta; contemporan. A: Era . . . mai frumos decit totzi virstnicii lui. VARLAAM. Celui bun totzi strainii rude tot batrinul parinte tot virstnicul frate . . . i este. CANTEMIR IST. C: Vĕrstnik ĕ. Coaetaneus a. AC 377. Etimologie: virsta „etate” + suf. nic. Cf; bg. vrastnik.